Instalarea prim-ministrului pupilă Victor Ponta, la Guvern, în fostul birou al mentorului-inculpat Adrian Năstase, capătă un înţeles simbolic aparte astăzi, după manevrele de la Inspectoratul de Stat în Construcţii.

Dacă este victma unei răfuieli politice, aşa cum susţine, Adrian Năstase nu avea nicio nevoie să beneficieze de forţarea lucrurilor. Cum altfel se poate interpreta derularea evenimentelor?

Ponta a trecut rapid în subordinea lui Inspectoratul de Stat în Construcţii, apoi a schimbat urgent conducerea. În prima zi de lucru, la prima oră, prima grijă a celui pus şef de Ponta a fost să emită o adresă folositoare apărării în dosarul inculpatului Năstase. Au acţionat în mare grabă şi şi-au asumat riscul unui scandal public, ceea ce trădează disperare. Un om nevinovat este disperat?

Toţi cei care au discutat despre dosarul „Trofeul Calităţii", pentru a argumenta vinovăţia sau nevinovăţia lui Adrian Năstase s-au pierdut în detalii legate de probele şi ipotezele susţinute de procurori. Cheia înţelegerii cazului Năstase nu se află în paginile volumelor judiciare care compun acest dosar.

Lucrurile sunt chiar foarte simple.

În primul rând, toate discuţiile contradictorii despre acest caz sunt inutile, fără dosarul penal în faţă. Cei care îi iau apărarea în emisiuni sau conferinţe de presă lui Năstase şi chiar inculpatul insistă pe tot felul de interpretări ale probelor acuzării pentru a bulversa audienţa. Se invocă numărul mare de martori, interpretarea existenţei prejudiciului şi o serie de alte detalii pe care publicul le înţelege foarte greu. Discuţii inutile dacă sunt purtate fără a avea probele sub nas. Unicul scop al lor este de a sugera publicului că Năstase este o victimă nevinovată a unei manevre judiciare perverse cu substrat politic.

Strategia aceasta mizează pe faptul că în România sunt mii de pers