Nu stim cand a fost tesut Braul Maicii Domnului, dar stim ca a iesit chiar din mainile Prea Curatei. L-a plamadit chiar ea, cea care l-a leganat in brate pe Facatorul intregii lumi. Irinarh Sisman, un monah roman din Muntele Athos, care a tinut braul in mana si l-a studiat indelung, a lasat scris ca "e facut din doua bucati si ii tesut din ate de par de camila, si in mijloc ii cusut cu ate de aur, de mana imparatesei Zoe".
Braul cu care se incingea si Acoperamantul pe care Maica Domnului si-l punea pe crestet sunt singurele relicve care au mai ramas pe pamant, dupa ce ea s-a inaltat la cer. Poate ca daca n-ar fi fost apostolul Toma, nu am fi ramas nici cu Sfantul Brau. Dar el a intarziat la inmormantarea Prea Sfintei, si de aceea, atunci cand a ajuns la mormant, i-a rugat pe gropari sa-l deschida, pentru a o mai vedea o data pe Maica Domnului Sau. Si atunci, ne spune Viata Maicii Domnului, au gasit mormantul gol, caci trupul ei sfant fusese ridicat la ceruri. Drept mangaiere pentru durerea lui Toma, in fata apostolului a cazut din nori, ca un falfait de ingeri, Braul Prea Sfintei. Asa a inceput istoria uneia dintre cele mai pretuite relicve ale crestinatatii.
Podoaba Constantinopolului
Sute de ani, Braul a stat in Cetatea Sfanta. Locul lui era acolo, alaturi de Mormantul lui Hristos si de Crucea Rastignirii, amintindu-le credinciosilor ca Dumnezeu a fost prezent cu trupul pe pamant si a avut si o mama, la fel ca oricare dintre noi. Insa in anul 395, Braul avea sa paraseasca Ierusalimul. Pentru totdeauna. Flavius Arcadius, Imparatul Imperiului Bizantin, cel pe care Fecioara Maria il salvase dintr-o furtuna pe mare, l-a luat la Constantinopol, pentru a-l aseza in mareata biserica a Maicii Domnului, din cartierul Chalkoprateia. Aici, Braul avea sa stea langa o alta relicva celebra a crestinatatii - chipul nefacu
