"Literatura fetelor ia ofensivă cu optimism, amor, moralitate, voie bună şi - cum este firesc - mediocritate. Nu mai avem deci scriitori tineri. Dar avem fete, numai fete, şcoli de fete, interioritate de fete, fete amoroase, fete studente. Înainte, fetelor! Să faceţi cultură şi bucătărie! Şi iată bucătăria devenită salon cultural: Erastia Peretz, Anişoara Odeanu, Lucia Demetrius, Yvonne Rossignon, Sidonia Drăguşanu, Marta Rădulescu, Coca Farago, Elena Eftimiu etc. etc."
"Mă simt cuprins de o mare îndoială şi curiozitate. Aş vrea să văd critica - analiza şi comentarea - unui volum de poezii de dragoste făcută de o femeie!"
"Ca toţi oprimaţii, femeile (ca şi ovreii şi emancipaţii sau parveniţii de tot felul) când apucă să iasă la iveală, să strâmbă în chipuri variate, dar deopotrivă deplorabile. Sistematic am evitat toată viaţa literatura şi arta feminină. Fiindcă iarăşi, ca toţi oprimaţii, femeile sunt necontemplative şi esenţial neartiste".
"Femeile în literatură mi-au apărut de cele mai multe ori în forma acelui veleitarism, faţă de care toată viaţa am simţit o surdă împotrivire. Tinerele şi femei care au rămas şi mai târziu, până în zilele bătrâneţelor comune, garda credincioasă a maestrului (E. Lovinescu) compuneau nelimitat în versuri şi proză, alinând suferinţe vizibile. Mecanismul mi se părea prea transparent. Femeile scriitoare îmi păreau că întruchipează viţiul literar prin excelenţă, pornirea de a-ţi publica intimitatea…"
"Oricât de evoluată ar fi sub raportul talentului de expresie, feminitatea este o formă larvară a lirismului, a transfigurării obiectului printr-o emoţie de mare frecvenţă, ea e reziduul unor fuziuni de lucruri disparate reduse la unitatea temperamentală a artistului. Supunerea la individualitate implică de la sine supunerea la sex şi la condiţiile lui; scrisă de o femeie, o astfel de literatură devine feminină, cen
