José Carreras susţine, în această seară, la Sala Palatului din Bucureşti un concert extraordinar. Nu vor lipsi din programul spectacolului arii celebre din opere, precum "La Donna e Mobile" din opera "Rigoletto" de Verdi, şi "Nessun Dorma" din "Turandot" de Puccini.
Ce se mai poate spune astăzi despre tenorul spaniol, originar din Catalunia, a cărui viaţă a fost o continuă şi nestăvilită bucurie a dăruirii pentru muzică?! Viaţa sa pe scena lirică nu poate fi rezumată în câteva fraze, fie şi cu acest fericit prilej de a-l asculta la noi acasă.
La cei 66 de ani (s-a născut la 5 decembrie 1946, la Barcelona), José Carreras nu a renunţat la recitaluri. Fanii de pretutindeni îl aşteaptă şi îl întâmpină regeşte, tocmai pentru că are ceva unic de spus în muzica clasică. Cel puţin două sunt reperele devenirii în cariera lirică, şi, poate, şi în viaţă. Primul se circumscrie voinţei de a-şi fi urmat drumul asumându-şi libertatea totală a exprimării. Altfel spus, "a avut curajul să fie liber". Lucru pe care îl afirmă, în interviurile sale, subliniind că ar fi condiţia sine qua non a împlinirii: "Trebuie să ai curajul să fii liber; fără libertate, omul nu este om…", după cum mărturisea, recent, la un post de televiziune din România. Cel de-al doilea se referă la năzuinţa spre care a tins mereu, aceea de a-şi trăi viaţa cu pasiune, cu respect faţă de ceilalţi şi păstrând o rigoare morală…".
Un drum glorios şi o boală necruţătoare din care se salvează miraculos
În 1954, la vârsta de 8 ani, are prima apariţie publică la Radioul Naţional Spaniol, unde interpretează "La Donna e Mobile". Debutează, ca tenor, în 1970, când interpretează un rol principal alături de Monserrat Caballé în opera "Lucrezia Borgia" de Gaetano Donizetti. Doi ani mai târziu, în 1972, faima sa va depăşi graniţele Europei, după interpretarea rolului Pikerton în "Madama Butte
