Premierul e negru de supărare. Nici nu s-a atins de mâncare. Fixează un punct în farfuria cu urzici care i s-au răcit în farfurie. Şi doar o rugase pe Daciana să-i facă un ciolan cu varză ca-n Banat! Of, toate-i merg anapoda.

Cât şi-a dorit el să fie prim ministru şi acum îi iese pe nas. Niciodată n-a fost aşa de hărţuit. Zbârnăie telefonul ca la gară: "Victore, salut, frate, ce mai faci? Auzi, am şi io un băiat numai bun pentru agenţia cutare... Doar n-o să mă refuzi. Ţi-aduci aminte ce prostii făceam noi împreună? Hehe, tinereţea... Zici că se rezolvă? Aşa, bravo. Păi, dacă noi între noi nu... Hai, mersi, te pup!"

Altul, că are pe unul numai bun pentru Educaţie. N-a plagiat decât o dată, pe colegul de bancă, la o teză. Plus o comunicare ştiinţifică a unuia din Botswana, dar cine să se prindă. Ăia nici n-au internet. "Să mor io, bă, Victore, e savant adevărat. Umblă numai în halat alb şi ştie multe formule. Să-l vezi ce simpatic e când bodogăneşte vorbe neînţelese, mori de râs. Să-mi sară ochii dacă te mint!"

Telefonul lui Crin i-a pus capac. "Atacă-l, mă, nu fi momâie! Provoacă-l, ştii că e cu nervii la pământ. O dată să răbufnească şi l-am suspendat. Scăpăm de el!"

Antonescu ăsta numai seara îl sună. Cum face ochi, cum pune mâna pe telefon şi-l toacă minute-n şir. Mai ales de când i-a intrat în cap că e orator, are o limbariţă... Dar acum chiar a sărit calul. L-a jignit cumplit. Auzi la el, "atitudine şovăielnică"! Cică o să i se plângă lu’ ăl bătrân. Asta ar mai trebui, să-l sune şi Voiculescu. Şi-aşa, e invitat la Antene din an în paşti şi e tratat cu dosul.

"Ce e, dragă, nu-ţi plac urzicile?" se aude îngrijorată vocea Dacianei. Mormăie ceva şi amestecă plictisit cu furculiţa în masa verde şi informă din farfurie. Pe ecranul televizorului dat pe "mute", Gâdea se fâţâie prea plin de sine prin faţa blândului