Preşedintele Franţei visează la o viaţă în hamacul banilor din taxe germane. Cancelarul Angela Merkel nu are voie sa cedeze în chestiunea obligaţiunilor europene. În joc nu sunt numai banii contribuabililor.

Nu s-a întâmlpat nimic în noaptea lungă de la Bruxelles şi asta e foarte bine. Nu a existat nicio decizie, niciun document, nicio divagare de la conceptul de stabilitate şi disciplină bugetară. A fost reconfirmat principiul răspunderii pentru propriile datorii. Dar cât va mai rezista acesta? Cancelarul german Angela Merkel încă reuşeşte să menţină în vigoare Tratatele europene, dar asediul celor care nu au chef să impună măsurile necesare în ţara lor devine din ce în ce mai dificil.

Ce face preşedintele francez? El spune hai să ne împrumutăm cu toţii în comun şi statele, care au o bonitate meritată, să plătească pentru restul care nu o au. Şi asta nici măcar nu ar fi o problemă aşa mare dacă în joc ar fi numai bani. Aici e vorba însă de schimbarea întregului fundament al sistemului politic european. Pentru că obligaţiunile presupun încredere, iar încrederea este eminamente politică. Or, încrederea este acordată politicului de oameni prin vot. Şi aceiaşi oameni o pot şi retrage. Dar un popor nu poate garanta cu încrederea sa pentru un guvern al unei ţări vecine pe care nu îl poate sancţiona în niciun fel. Europa trebuie să facă un salt pentru a ieşi din criză (The Guardian)

Nu avem Merkollande, nu avem Frangela, dar există totuşi motive să fim optimişti. Pentru că Europa nu este o chestiune de finanţe, ci mai degrabă un proces politic.

Şi tocmai aceasta este marea concluzie a summitului informal al liderilor europeni de la Bruxelles. Toţi sunt de acord că trebuie găsit un compromis politic în vederea salvării Greciei, a zonei Euro şi a întregii pieţe unice. Evident că s-au trezit prea târziu politicienii de top ai continentului, iar p