Lipsa de hotărâre a liderilor europeni a împins criza datoriilor suverane din zona euro, în epicentrul căreia stă Grecia, deja în cel de-al treilea an. Singurele constante în acest periplu sunt summiturile zonei euro şi ale UE, considerate adesea de pieţe ca ocazii oportune pentru găsirea de soluţii, dar care, de cele mai multe ori, au dezamăgit prin lipsa de determinare şi claritate în strategiile de luptă şi negarea unor situaţii evidente.
Furtuna a început în octombrie 2009, când George Papandreou, premierul de atunci al Greciei, a anunţat un deficit bugetar uriaş, dublu faţă de cel estimat de guvernul anterior. Anunţul lui Papandreou a atras reducerea ratingului Greciei, pe atunci într-o categorie de top. Costurile de finanţare ale ţării au început să crească, iar în martie Atena anunţă un vast program de austeritate. Grecia este împovărată acum cu cea mai mare datorie din istoria ţării.
În ianuarie 2010, UE acuză "nereguli severe" în procedurile prin care Grecia a calculat deficitul şi datoria. Deficitul pentru 2009 este revizuit de la 3,7% din PIB la 12,7% din PIB, de patru ori mai mare decât nivelul permis de UE. Cauza problemei ar fi ani la rând în care Atena a raportat date false privind datoria pentru a putea respecta condiţiile de aderare la zona euro. În această aventură, încurajată de lipsa unei supravegheri mai stricte din partea celorlalţi membri ai uniunii monetare, Grecia a fost ajutată de gigantul bancar american Goldman Sachs. O supraveghere mai strictă ar fi atras atenţia şi asupra Germaniei şi Franţei, care în mod constant au ocolit regulile zonei euro pentru a creşte pe datorie.
Pe 11 februarie are loc primul summit al UE în contextul crizei greceşti. Liderii europeni promit doar că vor acţiona şi cer ţării să reducă cheltuielile. Planurile de austritate provoacă proteste stradale în Grecia. Cotidianul britanic The Gu
