Azi este Ziua internațională a copiilor dispăruți. Povestea acestei zile este pe cât de simplă pe atât de dureroasă. La 25 mai 1979, Etan Patz, în vârstă de șase ani, a dispărut de la domiciliul său din New York și nu a mai fost găsit. N-a mai fost găsit în ciuda numeroaselor campanii de căutare. Câșiva ani mai târziu, pe 25 mai 1983, președintele SUA, Ronald Reagan, a declarat ziua de 25 mai Ziua națională a copiilor dispăruți. Apoi Canada a preluat modelul în 1986 și tot atunci, la inițiativa Crucii Roșii – 25 mai a devenit Ziua internațională a copiilor dispăruți.
Prima Zi europeană a copiilor dispăruți a fost organizată în 2002, la inițiativa organizației britanice Child Focus, patronată de Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii și Irlandei de Nord și a organizației olandeze Vermist.
Azi, în toată lumea, la 25 mai, sunt organizate mese rotunde pe tema copiilor dați dispăruți, sunt răspândite mesaje de solidaritate cu familiile acestora. Simbolul acestei zile a fost ales floarea de “nu-mă-uita” (Myosotis sylvatica).
Acum trei ani a fost testată atenţia oamenilor în privinţa copiilor dispăruţi. În staţia de metrou Timpuri Noi a fost lăsat un puşti de şase ani pe o băncuţă, deasupra căruia a fost postat un afiş Focus cu poza băieţelului care era dat dispărut. Timp de o oră nimeni nu l-a văzut…
De obicei ne grăbim să trecem pe lângă micuții sărăcuți, murdari și triști. Îi certăm pentru că cerșesc, îi scuturăm, îi ignorăm și mai rău – unii le aplică și câte o lovitură, așa, pentru că se poate. Mulți dintre ei s-au rătăcit, alții au fost răpiți iar majoritatea au fugit pur și simplu de acasă – din cauza problemelor sau din inconștiență. Potrivit evidenţelor Focus de anul trecut, în cei patru ani de funcţionare ai organizaţiei, aproape 2.000 de copii au fost raportaţi ca dispăruţi. Cei mai mulţi dintre minori (1.169) au fost fete. 12-1
