Anul acesta, Premiul Cervantes pentru anul 2011 i-a fost decernat poetului chilian Nicanor Parra care, la cei 97 de ani ai săi, nu a putut face lunga călătorie din îndepărtata sa patrie pînă în Spania, astfel încât ceremonia de decernare a prestigioasei distincţii, ce a avut loc, ca de obicei, în aula Universităţii din Alcalá de Henares, a fost una atipică. Absenţa laureatului şi a tradiţionalului discurs pe o temă privind creaţia lui Cervantes au fost compensate, în deplină consonanţă cu spiritul neconvenţional şi umorul creatorului de antipoeme, prin lectura câtorva dintre acestea, prefaţate tocmai de o referire specială la eveniment transmisă participanţilor: „Vă aşteptaţi la acest premiu?/ Nu/ Premiile sunt/ ca Dulcineele din Toboso/ cu cât mai mult ne gândim la ele/ mai îndepărtate/mai surde/ mai enigmatice./ Premiile sunt pentru spiritele libere./ Şi pentru prietenii juriului.”

Nicanor Parra este al treilea scriitor din Chile care obţine Premiul Cervantes, după Jorge Edwards, în 1999, şi Gonzalo Rojas, în 2003. Tot chilieni, să nu uităm, sunt şi laureaţii Premiului Nobel pentru Literatură Gabriela Mistral (1889- 1957), în 1945, şi Pablo Neruda (1893- 1948), în 1971. De altfel, în istoria literaturii din Chile Nicanor Parra este situat alături de cei doi şi de o altă figură proeminentă a poeziei chiliene şi latino-americane din secolul XX, Vicente Huidobro (1904-1973). Este grupul ce se caracterizează nu doar prin excelenţă, dar şi prin independenţă artistică. La Nicanor Parra aceasta înseamnă în primul rând deopotrivă o relaţie de continuitate şi de ruptură cu tradiţia, cu modelele literare, în mod concret chiar cu amintiţii săi înaintaşi. De altfel, ruptura s-a produs chiar la începutul traiectoriei sale poetice. Dea lungul carierei sale, prin atitudinile sale critice, prin discursul său demitizant şi provocator, de factură avangardistă, prin