Eliade omagial

Corespondenţa lui Ioan Petru Culianu cu Mircea Eliade debutează în anul 1972, la câteva luni după ce acesta împlinise 65 de ani. Pe lângă monografia tipărită în 1978, bibliografia discipolului cuprinde multe recenzii, articole, studii şi manuscrise nepublicate, dedicate maestrului său. Printre acestea se numără şi câteva texte omagiale scrise cu ocazia aniversării a 70, 75 şi (postum) a 80 de ani de la naşterea lui Eliade, care nu au fost nici reeditate, nici discutate până acum. O parte dintre ideile semănate în aceste mici articole vor fi reluate, parafrazate sau citate în alte texte pe care i le va consacra.

Cu prilejul împlinirii vârstei de 70 de ani, el îi dedică trei articole în câteva reviste de mică circulaţie. Deşi scrisese deja cartea despre Eliade, până atunci nu îi fuseseră tipărite decât câteva recenzii ale cărţilor acestuia. Dacă primul dintre articolele omagiale, găzduit de revista comunităţii ortodoxe române din Italia, este o simplă schiţă biografică, celelalte două cuprind idei şi afirmaţii foarte interesante.

În articolul publicat în buletinul Centrului Inter-religios „Henri le Saux” din Milano, Culianu afirmă că numele lui Eliade se confundă cu acela al „ştiinţei religiilor”. În sprijinul afirmaţiei sale, el evocă o întâmplare petrecută cu doi ani în urmă, la Universitatea din Chicago. Profesorul Joseph Kitagawa, al cărui curs îl urmărea, îl invitase pe Eliade la o întâlnire cu studenţii. Când a aflat că acesta nu poate veni, Kitagawa comentase laconic: „Allgemeine Religionswissenschaft couldn’t come” (Ştiinţa generală a religiilor nu a putut să vină).

Înţeleptul taoist

Cel de-al treilea articol va fi publicat la Paris, în revista „Limite”, cu o întârziere de peste un an. Să fi fost oare din cauza reţinerii lui Virgil Ierunca faţă de tonul său encomiastic? Într-adevăr, artic