Numărul din „Gazeta literară” care aniversează 23 august are o banderolă tricoloră deasupra frontispiciului, o soluţie simplistă de paginare festivă, care aminteşte de anii 50. Citatul deja tradiţional din Nicolae Ceauşescu însoţeşte tricolorul, iar cele două poezii ocazionale din pagina 1 aparţin poeţilor Al. Andriţoiu şi Ion Bănuţă. Însă conţinutul propriul-zis al revistei, dincolo de prima pagină, nu e contaminat de sărbătoarea politică. Atrage chiar atenţia un articol semnificativ pentru atmosfera din lumea literară şi editorială a momentului, semnat de Al.Piru, care scrie ca şi cum ar fi un simplu cititor care intră într-o librărie bucureşteană (...). Al. Piru pune probabil degetul pe rană în multe privinţe, iar articolul respiră o sinceritate rar întîlnită. Deşi nu dă nume din zona exemplelor negative, probabil în epocă aceste titluri şi autorii respectivi erau cunoscuţi de toată lumea. Cum articolul se adresează editorilor, Al. Piru nu se sfieşte chiar să accentueze: „De ce se încurajează prostul gust, reeditîndu-se mereu aceiaşi scriitori mediocri din trecut, cu tiraje de masă, în colecţii şi în afara colecţiilor? De ce nu se reeditează cărţile bune, al căror tiraj, oricît de mare, s-a epuizat în cîteva zile?”. Iar cum se ştie bine că editorii nu erau o categorie independentă în regimul comunist, întrebările lui Al. Piru sînt de fapt retorice şi dau seamă despre o stare de spirit a intelectualilor adevăraţi, a doritorilor de normalitate literară în acel moment ce părea unul încurajator. Lucrurile, se vede însă, nu se mişcau cu repeziciune. Tirajele de masă, ca şi scriitorii mediocri existau încă şi se bucurau de sprijin instituţional dirijat.

Numărul 36 din 7 septembrie atrage atenţia printr-o schiţă inedită de Urmuz, publicată în pagina 3, alături de un savuros comentariu al lui Saşa Pană, care povesteşte aventura obţinerii acestei schiţe de la ma