La Istanbul, am locuit chiar în buricul oraşului, la câteva minute de cele două bijuterii încărcate se istorie şi de simboluri, Sfânta Sofia şi Moscheea Albastră. Şi asta graţie unui adevărat geniu al locaţiilor optime, care găseşte peste tot în lume hotelul ideal pentru un căutător de miracole turistice şi culturale sau chiar pentru un amator de o simplă şedere trândavă pe malul mării. Graţie acestei femei minunate am stat la Barcelona la doi paşi de Rambla, în Sicilia chiar pe malul mării Ionice, în miezul Siracuzei, în Canare pe insula cea mai fericită şi mai prietenoasă. Ca să nu mai vorbim de bucăţica de rai care de ani buni este a doua noastră casă pe insula Thassos.
Să revin însă la punctul de plecare. Da, am fost la Istanbul şi aş jura cu mâna pe inimă, dacă nu mi-ar fi rămas jumătate acolo, că nu mi-a fost dat să văd un oraş mai cuceritor ca acesta. Poate şi pentru că a fost şlefuit de-a lungul atâtor veacuri de înşişi cuceritorii lumii. Nu am să vorbesc despre marile repere culturale. Sunt alţii mai informaţi şi mai pregătiţi pentru asta. Pot să spun însă ce m-a frapat în acest mozaic strălucitor de nuanţe, tendinţe, locuri istorice şi chiar religii. .
Nu am avut în niciun alt oraş prin care am trecut un sentiment atât de statornic de securitate. Să nu uităm că Istanbulul este unul dintre cele mai populate oraşe de pe planetă. Ca să nu mai vorbim de fluxul permanent de turişti din toate colţurile Pământului. Pe străzile ticsite, în tramvaiele umplute cu vârf, unde nu mai puteai vârî un ac în plus, la cozile cele mai pestriţe şi bulucite de la intrarea în muzeze nu am avut nicio clipă grija buzunarelor sau a rucasacului din spinare. Nici vorbă să fii înşelat la primirea restului prin magazine, la tonete sau în desfrâul de culori al bazarurilor. Turcii au în schimb plăcerea tocmelii, iar dacă le împărtăşeşti sentimentele, sunt dispuşi să mai pi
