Vestea
Miroase a timp putrezit,
în această primăvară.
Tone de poezie zac,
urlându-şi disperarea.
Lemne de foc, spunea cineva...
În piaţă, sicofanţii
fac giumbuşlucuri:
Mai iau câte un premiu literar,
mai aruncă o sfidare.
Patria este o cortină
după care se petrec lucruri
ciudate.
Doar o cruciada a copiilor
o mai poate reanima.
O veste cutremurătoare:
S-a sinucis nebunul cu trompeta.
(Aiurea, îmi spuse, cinic, filozoful:
A fost asasinat... spiritual.)
Vers
...Mă aşteaptă
lungul drum în
căutarea locului
naşterii melancoliei.
Această zi
Asemenea altuia, spun:
Nu vreau să mă întorc
spre casă.
Nu sunt pasăre migratoare.
De ce n-aş sta în parcul
părăsit care de abia
îşi mai trage răsuflarea?
De ce n-aş uita de mine
ca de un gând...
O, această zi, mai grea
ca o cruce, gâfâie,
plimbându-se pe trupul meu...
Poem ....
Aceste aripi
de pe care curg, neîncetat,
zidurile unor eternităţi.
Încearcă
Calci pe începuturi...
Eşti într-o zi proastă.
Alianţa cu ceru
l nu te face diafan.
Mai bine cu mugetul norilor
şi cu prăbuşirea păsărilor.
Oricum,
Starea ta nu este
mai bună şi nici ochii
tăi nu strălucesc mai tare.
Gelozia pe umbra ta
nu mai dă roade.
O oră, un secol sau mai
mult nu te vor face nemuritor.
Încearcă, mai bine, un sunet,
o zbatere, un urlet prelung....
Poem
Măriucăi
Doamne, ocroteşte
această floare
pe care
ai sădit-o în mine.
Că
