Victor Ponta ar fi putut întoarce foaia istoriei şi să rupă PSD de trecutul încărcat de corupţie, abuzuri şi aroganţă comunistă şi să-l tansforme într-un partid socialist modern de felul Partidului Laburist, că tot şi-l luase model pe Tony Blair. Episodul Balaban-Grăjdan, tentativa josnică de a-l scăpa pe Adrian Năstase de închisoare printr-un act guvernamental, este o sfidare aruncată în obrazul românilor şi hârtia de turnesol care dovedeşte că Ponta a ales continuitatea cu vechea gardă pesedistă. În loc să gândească în termeni grandioşi, Ponta îşi face debutul în politica mare alegând un destin meschin.

Faptul că Ponta l-a demis pe nefericitul „Grăjdan-l-am-exonerat-pe-Năstase-în onoarea-lui-Cuza'' „din cauza comportamentului'' acestuia, care nu l-ar fi informat pe prim-ministru asupra deciziilor luate este o circumstanţă agravantă pentru Ponta şi un episod din ceea ce pare spectacolul cinic la care se dedă actuala putere cu scopul de a-l scăpa pe Năstase de închisoare cu orice preţ. Dacă anunţul privind demiterea ar fi fost însoţit şi de scuzele personale adresate de Ponta cetăţenilor români şi de declararea drept nulă şi neavenită a adresei Inspectoratului de Stat în Construcţii prin care se ISC se retrage ca parte civilă din procesul lui Năstase şi renunţă la un prejudiciu de 75,5 miliarde de lei vechi şi dacă toate acestea ar fi fost însoţite de un angajament ferm al lui Ponta că acest guvern nu are intenţia să intervină în actul de justiţie, atunci, poate, şi-ar fi recâştigat o parte din credibilitate. Aşa, demiterea ineptului Grăjdan nu pare altceva decât o etapă din ceea ce pare a fi un plan bine pus la punct cu ceva vreme în urmă.

Ponta vrea să ne facă să credem că a trecut în mod cu totul întâmplător ISC din subordinea Ministerului Dezvoltării în subordinea sa personală, că l-a numit la fel de întâmplător pe Balaban-Grăjdan în funcţia