Miile de localități, cu statut administrativ propriu, de pe cuprinsul țărișoarei noastre scumpe, trăiesc febra alegerilor de primari. În sorcova afișajului electoral, care și-a instalat celuloza pe stâlpi și pereți, descoperi fără dificultate sigla USL. În rest, ghicitori cromatice. Cine să fie, cine să fie sub verdele afișelor din București? Să se fi oprit doamna Udrea, rătăcită în uriașa-i garderobă, care poate îmbrăca ușor o metropolă și mai rămân țoale pentru muierile din alte două comune, la culoarea, cam spălăcită pe alocuri, a frunzei? Să stea pitit sub clorofilă fostul portocaliu, temător că pigmentul cu care se fălea ieri i-ar putea aduce pocinoage, divulgându-l pedelist? De ce se tem să se arate candidații PDL ca făcând parte din PDL? Nu știu ca partidul, victimă a unei dictaturi a proletariatului insultat, să fi fost trecut în ilegalitate. Comportamentul pitit mă face să cred că așa stau lucrurile.
De ce sunt primarii politici? Câtă primărie intră în politichie și câtă politică se îndeasă în fotoliul de edil, individ îndeobște gospodar, ales de concetățeni pentru calități de asanare, primenire edilitară și conservare în limite suportabile a birocrației, cea care ne dă adeverință că suntem, că avem o proprietate și mai avem și drepturi cetățenești. Uneori obligații, dar cine mai are timp de ele! De ce-și iau musai carnet de partid primarii? Și de ce aleargă partidele să adune câtmai mulți primari? Primarii au nevoie de protecția unui partid, musai la putere, altfel îl schimbă, pentru a ciuguli cât mai mulți bani de la altul, mai potent și cu acces de iscălitură la buget. Bani pentru localitate și uneori, adeseori, dacă pică pentru localitate mai scapă ceva gologani și-n buzunarul lor. De ce au nevoie partidele de primari? Pentru a face din ei nu neapărat edili vrednici, ci vrednici aducători de voturi. Parlamentarele din toamnă vor balansa într-o
