„[...]singurele lucruri pe care le făceam erau scrisul şi lungile plimbări ce începeau la şapte seara, moment cînd corpul meu era cuprins de senzaţia de a exista şi de a nu exista, de distanţare faţă de ceea ce mă înconjura, de vagă fragilitate.“ Acestea sînt amănuntele pe care le află cititorul chiar din primul paragraf al povestirii intitulate Sensini, inclusă în volumul de proză scurtă al lui Roberto Bolaño, Convorbiri telefonice, publicat în anul 1997. Născut în 1953, în Chile, avînd o existenţă tumultuoasă, marcată de implicarea activă în evenimentele actualităţii latino-americane (este cunoscută susţinerea sa pentru Salvador Allende) şi de ulterioara sa încarcerare în închisorile regimului Pinochet, precum şi de experienţa exilului, pe care a ales-o şi pe care şi-a asumat-o de la mijlocul anilor ’70, Roberto Bolaño este recunoscut, astăzi, drept unul dintre scriitorii reprezentativi ai spaţiului cultural sud-american, opera sa avînd şi un puternic impact asupra literaturii europene contemporane. Răsplătit, în timpul vieţii, cu prestigioase premii literare (Premiul Herralde pentru roman şi Premiul „Rómulo Gallegos“), iar postum, cu National Book Critics Circle Award, Bolaño se individualizează în contextul epocii noastre, pe de o parte, prin modul de viaţă noncon­formist pe care l-a adoptat mai cu seamă în timpul peregrinărilor prin Franţa şi Spania, iar pe de alta, prin preferinţa pentru o literatură capabilă să-şi afirme mereu vocea proprie şi inconfundabilă, fără a se identifica vreodată complet cu accentele realismului magic sau ale naraţiunii cu note mira­culos-mitice care a dominat multă vreme spaţiul latino-american. Preferinţa lui Bolaño merge spre alte coordonate, scriitorul descoperindu-şi şi afirmandu-şi originalitatea şi forţa de sugestie după intuirea implicaţiilor pe care tema exilului – fizic sau interior – le are în literatură. Proza sa sc