Numele meu este Ecaterina.
Prietenii imi spun Cati, sunt din Navodari si am 27 de ani. Dintotdeauna familia mea a fost adepta tratamentelor naturiste si-mi aduc aminte ca pe vremea cand eram mica si aveam o suferinta, parintii mei ma tratau cu produse naturale: incercau intai retete traditionale pe care le stiau de la bunici sau retete din "Formula AS". De-abia apoi, daca tot nu imi era mai bine, mergeam la doctor. La Navodari, familia mea pastreaza si acum acest obicei. Mama are camara plina cu plante uscate si tot felul de preparate pentru diverse afectiuni. Eu insa, dupa ce am inceput studiile la facultate si m-am mutat la Bucuresti, locul in care ma aflu si acum, m-am rupt, intr-un fel, de multe obiceiuri frumoase, de care deseori imi aduc aminte cu nostalgie. Viata mea a devenit agitata, mi-am incarcat programul cu foarte multe lucruri pe care doream si chiar trebuia sa le fac, de nu-mi mai ajungeau orele dintr-o zi. Imi doream sa am note foarte bune la facultate, pentru ca apoi sa pot dobandi o slujba buna (lucruri care s-au intamplat). Ceasul a devenit instrumentul care imi guverna viata si obiceiurile. Munceam mult, mesele erau luate pe fuga, dormeam putin, niciodata pe saturate. Mi-a scazut si puterea de concentrare, iar seara, venea somnul repede, dar ma trezeam in puterea noptii si cu mare greutate reuseam sa adorm la loc. De cele mai multe ori, din cauza durerilor de stomac. Acesta ma chinuiau ingrozitor: dureri, arsuri puternice, stari de greata. Am capatat o infectie urinara, nu puteam scapa de ea, decat pe moment, incat am crezut ca-mi era scris sa o port cu mine toata viata. M-am dus la specialisti, am luat antibiotice, am tinut regim alimentar perioade de timp care durau cat un anotimp, si dupa asta eram tot in punctul de plecare. Trebuia sa reincep aceleasi tratamente de fiecare data. La indemnul familiei mele, l-am caut
