Nu e nevoie de cine ştie ce studii şi analize complexe, ilustrate cu zeci de exemple fioroase, pentru a ajunge la concluzia că limba română e vorbită şi scrisă prost. Vorbim, mulţi dintre noi, în propria limbă ca nişte negustori exotici, trecuţi prin cursuri rapide de acomodare cu limba română, atît cît să se înţeleagă cu patronul sau fiscul. Scriem, mulţi dintre noi, neglijent, incorect, siluind fără scrupule cuvinte sau norme de ortografie şi punctuaţie. Limba română stîlcită, măsluită a pătruns peste peste tot: televizor, ziare, cărţi pentru copii, manuale, clase de excelenţă de liceu, amfiteatre studenţeşti etc. Tocmai de aceea cred că ar trebui preţuiţi oamenii, puţini, care se străduiesc, încă, să dea o noimă comunicării de zi cu zi, să facă transparente normele vorbirii şi scrierii corecte, astfel încît să devină utilizabile de marea masă, să explice că a folosi bine o limbă nu-i un moft, ci o formă decentă de a te înfăţişa celorlalţi şi, mai mult, simptomul unei gîndiri limpezi şi coerente.
DE ACELASI AUTOR Moş Crăciun cu ATV Scriitori cu corp No comment Un proiect curajosUn asemenea om, dintre cei mai buni, este doamna Rodica Zafiu. Articolele apărute sub semnătura sa la rubrica „Păcatele limbii“ din România literară sînt, sau ar trebui să fie, o bucurie în casa oricărui român, mai mic sau mai mare, preocupat de felul în care se cuvine să folosească şi să cultive limba maternă: explicaţii clare, dialog elegant şi inteligent cu cititorul, poveşti cuceritoare despre etimologii exotice, corecţii făcute cu răbdare, umor şi fermitate, exemple de îngăduinţă pentru derapaje benigne de la normele academice, flexibilitate în faţa transformărilor fireşti ale limbii. Cărţile scrise de doamna Rodica Zafiu sînt seducătoare şi riguroase prilejuri de limpezire a minţii cu istorii despre înţelesuri de mult uitate ale cuvintelor, cu lecţii captivante despre regul
