Biruinţa stângii în viitoarele alegeri este dată ca certă. Institutele de sondaje se întrec în a găsi un scor, care e îngrijorător de mare. Unii vorbesc de 60%, alţii chiar de 70%.
E firesc ca după o guvernare de dreapta, cel puţin la nivel declarativ, pe fondul unei recesiuni teribile, care a schimbat întreaga lume, stânga să iasă câştigătoare. Victoria recentă a socialistului François Hollande, în faţa lui Nikolas Sarkozy, se înscrie în acelaşi trend european. E normal ca, după o guvernare nepopulară, speranţele oamenilor să se îndrepte spre celălalt pol de putere, stânga. Altceva mă îngrijorează şi ar trebui să-i îngrijoreze şi pe liderii USL - scorul astronomic cu care sunt validaţi de unele sondaje de opinie cu care suntem bombardaţi în ultima perioadă. Un nivel care devine periculos, mai ales prin marea aşteptare pe care o are populaţia!
Nu sunt sociolog, am doar câteva lecturi în domeniu, dar unele aspecte îmi rămân neclare. E clar şi aproape tradiţional ca românii să prefere un vot negativ decât unul pozitiv. Aşa au votat în 1996, aşa au votat în 2000, dar şi în 2004! Nemulţumirile şi bâlbâielile vor fi decontate de PDL, partid care a devenit paratrăsnetul nemulţumirilor populare în plină criză economică!
Ce se întâmplă cu dreapta? Pentru că scorul prea mare după opinia mea al USL-ului produce un dezechilibru păgubos democraţiei noastre. Ştiu, sau cel puţin aşa demonstrează unii specialişti mai pricepuţi, că electoratul migrează rapid şi mai ales că, în ţara noastră, noţiunile de "dreapta" şi "stânga" sunt simple etichete. Dar nu pricep în ruptul capului unde s-a ascuns incipientul electorat de dreapta. Unde s-au volatilizat cifrele CDR-ului din 1996 sau scorul Alianţei DA din 2004? Dreapta sau centru-dreapta, pentru a fi cât mai corecţi, a avut şi ea talibanii săi, mulţi dintre ei coagulaţi până în 1996 în jurul PNŢCD, ulteri
