Scriitorul publică pe 10 iunie 1939, la o săptămînă după ce Popescu devine campion european, un text emoţionant în cinstea boxerului şi a Premiului naţional al sporturilor care îi fusese conferit. Mesajul trece peste şapte decenii, îşi păstrează prospeţimea şi valoarea, devenind îndemnul pentru alt român, alt campion, alt Lucian

Pe 3 iunie 1939, la Arenele Romane din Bucureşti, Lucian Popescu devine campion european la profesionişti, categoria pană, învingîndu-l la puncte pe belgianul Phil Dolhem. Marea victorie o repurtează însă în faţa contestatarilor. Pentru că Lucian Popescu devenise la doar 18 ani, în 1930, primul român campion european la box profesionist, categoria cocoş. După care, timp de 9 ani, publicul l-a considerat aproape risipit din panteonul gloriei. Pînă în 1939, cînd revine, la 27 de ani, şi spulberă neîncrederea.

Pasaje din omagiului Ionel Teodoreanu, cu intertitlurile redacţiei

Portretul cuceritorul şi povara gloriei

"Îl ştiu de pe vremea cînd era un puiandru răsfăţat al mulţimilor ahotnice de box. Apărea pe ring - înainte ca Mickey Mouse să fi irumpt pe ecran - ca o miniatură gracilă de Tarzan, de culoarea mulatră a pîinii de secară, cu pulpe sprinten-nalte, cu şold îngust, cu umeri laţi, dar încă îndulciţi de strungul fin al adolescenţei - strung pentru ivoriu şi abanos - cu ochi înfocaţi negri, cam buzat - ceea ce-i dădea o botoşenie de plod pedepsit şi un exotism complimentar culorii - cu frunte îndărătnică de tăurel, dinţi hărăpeşte albi, sclipitori ca gerul - şi nări cărnos puternice de vietate sălbatecă.

Eu unul îl admiram cu strîngere de inimă. E o povară gloria şi pentru umerii bărbatului; dar pentru umerii unui copil? Mai mult pedeapsă decît răsplată, mai mult nepătrunsă ispăşire decît pronie cerească. Pe fruntea unui copil gloria e un spin - de diamant; cu-această năpraznică străluc