Nu exista ploaie mai abundenta, care sa nu inunde intersectiile capitalei, marile bulevarde, micile stradute, statiile de metrou, subtraversarile, subsolurile blocurilor si cartierele sarace, unde apele navalesc cu predilectie in casele sarace, insfacand canapele, televizoare, aragazuri si, obligatoriu, cateva gaini.
Explicatia tuturor primarilor de pana acuma - si domnul Oprescu nu face exceptie - sta in aceea ca sistemul de canalizare nu face fata. Este construit demult, iar primarii din trecut, cati au fost ei, nu s-au ingrijit.
Dupa felul cum nu se ingrijeste nici domnul Oprescu, imi dau seama ca si primarilor din viitor, cati vor mai fi ei, li se pregateste acelasi motiv salvator, non-stop. Canalizarea va face fata, numai daca nu ploua.
Despre sistemul de canalizare, primarii nostri au vorbit totdeauna ca despre ceva fortuit, ceva care vine de la natura, odata cu ploaia, asa cum vin lacustele, mustele, tantarii, cum vine cutremurul, gripa, criza si recesiunea.
In mod ciudat, sistemul de canalizare face fata la Venetia, unde apa se duce singura in canale, nu produce inundatie la Rotterdam, nu se revarsa buluc in Piata Rosie la Kremlin si numai la Bucuresti da navala prin pasajele tocmai reparate in timpul mandatului Oprescu.
Culmea este ca, din atatia candidati cati pandesc postul de primar al Bucurestiului, n-am retinut in programul vreunuia macar o masura spectaculoasa, pentru ca apa de ploaie sa se duca in canalizare, in loc s-o scoata pompierii, cu tulumba, sau sa navaleasca in subsoluri.
Pe vremuri, nu era asa. Se cam adunau noroaie la periferie, unde lipsea canalizarea, dar in centrul orasului, toata apa se ducea, ca teleghidata, la canal.
E drept ca nu erau nici atatea blocuri, nu era nici metrou, dar cantitatea de nori era aceeasi si cantitatea de apa tot aceeasi. Canaliza
