Teoretic, votul uninominal intr-un tur de scrutin este menit sa distruga PDL, obiectiv pe care reprezentantii USL l-au si recunoscut, mai mult sau mai putin voalat.
Tot teoretic, acest sistem de vot avantajeaza extremele (ma refer la dimensiuni, nu la doctrina), adica partidele sau aliantele foarte mari, precum USL, sau cele mici, amenintate sa nu treaca pragul intr-un sistem proportional sau mixt, precum UNPR.
Sunt dezavantajate partidele mijlocii, intre 10 si 20%, cum este acum PDL, adica cele care ar fi trecut pragul si ar fi avut destul de multe mandate in sistemul proportional, dar nu au suficienta forta pentru a castiga la fel de multe colegii uninominale. De aceea, mecanismul se si potriveste sistemelor politice bipolare, cu doar doua forte politice de dimensiuni egale, asa cum se intampla in Marea Britanie si SUA.
Si totusi, in contextul politic actual, acest tip de vot poate fi, in mod paradoxal, singura sansa a PDL, cu conditia unui efort de reinventare teribil de dificil si putin probabil, dar nu imposibil. Si nu ma refer la argumentul doctrinar, invocat de Cristian Preda, potrivit caruia PDL ar putea beneficia de polarizare, adica va ocupa partea dreapta in contrapondere cu USL, instalat pe stanga.
Ma tem ca in Romania asa ceva nu conteaza. Cultura politica este atat de precara, incat procentul din populatie care voteaza ideologic este nesemnificativ. Calculul este, cred, altul, iar alegerile partiale din Neamt de anul trecut pot fi folosite ca mostra.
Votul politic este cel mai periculos pentru PDL. Ca dovada, la alegerile locale, PDL nu mai stie dupa ce sigle si culori sa se ascunda pentru a evita pe cat posibil aversiunea pe care a reusit sa o starneasca prin figuri de trista amintire precum Elena Udrea, prin coruptia si clientelismul pe care le-a promovat fara rusine.
Asadar, sing
