Săritura cu paraşuta reprezintă una dintre experienţele pe care aproape oricine şi-o doreşte, dar de care majoritatea se teme. "Ce se întâmplă dacă nu se deschide paraşuta?" ori "Care sunt riscurile pe care mi le asum atunci când decid să fac asta?" sunt câteva dintre întrebările care îşi găsesc răspuns în acest reportaj. Sunt 4.500 de metri parcurşi în 15 minute. E adrenalină pură!
Aerodromul Clinceni se află, teoretic, la o distanţă de 20 de minute de mers cu maşina din Bucureşti. Practic, trăim în România, astfel că 20 de minute se transformă rapid în 40, asta dacă nu ai ghinionul de a te încrede în indicatoarele din comunele din vecinătatea aerodromului, caz în care poţi să pierzi cu uşurinţă o oră pe drumul dintre Bucureşti şi destinaţia propriu-zisă. "Începem cu stângul ziua de astăzi", îmi spune fotograful în momentul în care realizăm că au trecut câteva minute bune peste ora la care aveam programată săritura. Spre norocul meu, nu sunt superstiţioasă, aşa că-i zâmbesc şi încerc să-mi alung din minte celebra lege a lui Murphy: "Orice lucru care începe prost se sfârşeşte şi mai prost". Efort inutil,
desigur.
"Ţi-e frică, nu?"
Sosirea pe aerodrom este marcată de un amalgam de sentimente. Ciudat lucru, dar abia atunci realizezi pe deplin ce urmează să se întâmple! Cu un gol în stomac şi cu o inimă care începuse deja să o ia la goană, încerc să le afişez celor din jur o mină relaxată. Dar nu pot păcăli un ochi format. "Ţi-e frică, nu?", mă întreabă Alex, instructorul cu care urmează să sar. "Nu trebuie decât să te bucuri de experienţă. Şi emoţiile fac parte din ea, să ştii. Cu cât ai mai multe, cu atât mai bine", continuă el. Urmează instructajul. Mi se explică, pas cu pas, ceea ce se va întâmpla din momentul decolării şi până la aterizare, poziţia corpului meu în fiecare dintre acestea şi sunt asigurată că mă aflu pe mâini bune: "
