Iar mi-a zgâriat urechile o duducă de la radio: „doisprezece întruniri electorale”! Pe de altă parte, cineva m-a întrebat de ce „treisprezece oi” ar fi corect și „doisprezece oi”, nu. Întrebare legitimă. I-a fost dat numeralului 12 să fie purtător de belele în vorbirea cotidiană, și nu de ieri, de azi. Ne obișnuiserăm cu „tutulor”, „vienamez” și alte ceaușisme verbale, pe care le puneam, jenați, pe seama defectului fizic de vorbire al „celui mai iubit fiu”, când, de fapt, ele exprimau nivelul jalnic al instrucției, precum și imposibilitatea oratorului de a-și corecta din mers păcatele vorbirii. Mai bizar a fost când, de la tribuna Sălii Palatului, Ceaușescu a deschis „Congresul al douăsprezecelea”. Din doi termeni corecți, adică „al doisprezecelea” pentru masculin și „a douăsprezecea” pentru feminin, a mocoșit un al treilea, un soi de struțo-cămilă, hibrid și inexistent. Evident, nimeni n-a avut curaj să-l corecteze. Din obediență dezgustătoare, lașitate și arivism, Bobu a preluat imediat făcătura și, în cuvântul său, a înlocuit peste tot „al doisprezecelea” cu „al dousprăzecelea”. A fost, repede, imitat de alți vorbitori – numai sala și-a păstrat cumpătul, aflând o cale ocolitoare: nici „al dousprăzecelea”, nici „al doisprezecelea”, ci „doișpe” ca la piață: „La al doișpelea Congres / Ceaușescu reales!” Gramatical, corect.

Mai departe... Adevărul adevărat este că vorbitorii ce nu acordă în gen numeralul 12 cu substantivul greșesc numai pe jumătate. Dar greșesc! Numeralul 12 poate fi cardinal (doisprezece, douăsprezece), ordinal (al doisprezecelea, a douăsprezecea), distributiv (câte doisprezece, câte douăsprezece), colectiv, fracționar, multiplicativ etc. – de fiecare dată necesitând acordul de gen. În ce privește ora, avem de a face cu așa numitul „numeral de identificare”, cu valoare doar la singular, individualizând un singur substantiv. Deci, ora 13, nu