Bute nu e "prost" cînd a ales să boxeze la Nottingham. Este doar "prea încrezător" în forţele proprii şi e convins că îşi va păstra centura IBF

Cu cîteva săptămîni în urmă, Carl Froch, adversarul lui Lucian Bute din meciul de sîmbătă, spunea: "Nu a luptat de multe ori în afara Montrealului, dar ca să-şi pună centura în joc «în curtea mea» înseamnă că ori este prea încrezător, ori este prea prost. Cred că este foarte încrezător şi de ce nu ar fi?, că doar e campionul!".

E Lucian Bute prost? În nici un caz, deşi meciul cu Carl Froch este un imens risc, primul pe care campionul nostru îl acceptă în carieră. De ce riscă Lucian pentru un meci în care nu cîştigă foarte mulţi bani (televiziunile mari aduc banii mulţi) şi nici nu este transmis de patriarhii boxului de peste Ocean, HBO, Showtime sau ESPN? Simte că este momentul să strălucească. Să treacă la un alt nivel. Spartă în bucăţi, oglinda carierei lui Lucian seamănă cu cea a lui Joe Calzaghe. Stîngaci ca şi Bute, galezul a luptat o viaţă numai în Marea Britanie. A obţinut succes după succes, însă cîrcotaşii au început să spună că nu are curajul de a boxa în afara ţării lui.

Calzaghe şi-a şlefuit atent talentul şi, cînd s-a simţit pregătit, a fugit în America să dea mîna cu gloria. Unui adevărat campion nu îi e frică de nimeni. La 36 de ani, a luptat cu două statui ale boxului mondial, Bernard Hopkins şi Roy Jones Jr. Cu două legende. A cîştigat ambele meciuri făcînd pasul spre galeria celor mai buni boxeri de la mijlocie din istoria boxului. Lucian se află cumva în situaţia lui Calzaghe din 2008. Contestat de unii, refuzat de campionul WBA şi WBC, Andre Ward, Bute a ales să rişte totul. Să boxeze cu Froch «în curtea lui». Dar e un risc pe care vrea să-l atîrne la mulţimea de trofee pe care le-a cîştigat. Bute şi cei de la Interbox sînt siguri de victorie. Probabil că l-au analizat p