Cu vreo oră înainte de a mă porni eu la scrierea acestei rubrici, pe un canal de ştiri TV am prins-o pe aia cu posibilitatea ca românii să nu vadă Campionatul European de Fotbal şi Jocurile Olimpice. N-am luat decât ştirea în sine, nu şi comentariul detaliat care ar fi trebuit să vină după inevitabila ”publicitate”, însă nici n-aveam nevoie de comentariu, ştiind despre dezastrul financiar din TVR, chiar cu detalii, din presa scrisă a ultimelor zile. În paranteză fie spus, jaful din TVR este vizibil (şi vizionabil) în fiecare zi, la orice oră, pe oricare dintre nenumăratele-i canale, şi se produce nu de ieri, ci de vreo 20 de ani încoace, timp în care TVR şi-a pierdut statutul oficial de ”televiziune publică” (la care plătim un abonament perfect ilegal fiecare dintre noi), transformându-se într-o televiziune ”de gaşcă” (în interiorul ei fiind nenumărate găşti), fie ea de partid sau de sugative din banul public. În sfârşit, să lăsăm Fiscul şi DNA să rezolve cazul şi să vedem în ce măsură ne afectează pe noi, iubitorii de sport, anunţul despre care fu vorba. Păi, pe cei mai bătrâni, absolut deloc, fiindcă noi suntem antrenaţi de pe vremea lui Ceaşcă: în anii 80 nu se mai transmitea nimic, nici măcar meciurile Naţionalei de fotbal. Dar am văzut toate campionatele europene şi mondiale, în funcţie de poziţia geografică: sudul ţării la bulgari, vestul la sârbi şi unguri, iar noi, aici, la Suceava, aproape că învăţaserăm limba rusă privind meciurile pe TV Moscova sau Kiev. Îşi face cineva vreo grijă acum, când peste tot sunt televiziuni prin cablu, satelit sau online, că tâlhăria din TVR ne-ar putea împiedica în vreun fel să vedem ce vrem, la orice oră, oriunde pe planetă? Cît priveşte faptul că există riscul să nu avem comentariul în limba română, ăsta pare mai degrabă un câştig, un bonus nesperat, că decât să-i auzi mugindu-şi comentariile de o incompetenţă perfectă p