Două scandaluri de presă clatină Sfântul Scaun.

În primul rând, demisia preşedintelui Consiliului de Administraţie al IOR - L'Istituto per le Opere di Religione (Institutul pentru Opere Religioase, mai pe înţeles Banca Vaticanului). Numit de Comisia Celor 5 Cardinali Supraveghetori, în septembrie 2009, profesorului Ettore Gotti Tedeschi i s-a retras joi încrederea, fiind obligat să demisioneze. Iată cum sună comunicatul oficial de presă, din 24 mai: ”Întristaţi de evenimentele care au condus la acest vot de neîncredere, membrii Comisiei consideră această acţiune importantă pentru menţinerea vitalităţii Institutului. Acum, Comisia priveşte înainte, căutând un preşedinte nou şi distins, care să sprijine IOR în reconstruirea realaţiilor cu comunitatea financiară, relaţii bazate pe respectul standardelor bancare internaţionale”. În spatele acestor formule pios-politicoase se ascund acuzaţii de spălare de bani, care îl vizează (şi) pe Tedeschi, aflat sub anchetă încă din 2010 (când Vaticanul îl susţinea cu sârg). De altfel, sfânta instituţie - cu active de 5 miliarde de euro şi o rezervă în aur de circa două tone - a fost suspectată de mulţi oficiali bancari europeni şi americani ca acţionând asemenea unui paradis (sic!) fiscal, ba chiar având legături cu mafia. Cartea lui Gianluigi Nuzzi, „Vatican S.A.”, publicată în 2009, venea să întărească ideea că lucruri necurate se petrec, de vreme îndelungată, la IOR. Dezvăluirile lui Nuzzi erau argumentate cu mii de documente confidentiale pe care i le încredinţase cardinalul Renato Dardozzi, cu condiţia să le publice după moartea sa (survenită în 2003).

Factorul declanşator al celui de-al doilea scandal este acelaşi jurnalist italian, Gianluigi Nuzzi, care, la începutul lunii, a publicat o nouă carte: „Sanctitatea Sa”, o biografie... iconoclastă a Papei Beneduict al XVI-lea, fundamentată tot pe documente confid