Cine s-a nimerit vineri seara in Bucuresti cu treaba a avut parte de momente unice in viata. Pe strazi te-ai fi deplasat mai usor cu barca. In pasajul de la Universitate, pluteau barci de hartie.

La metrou, spectacolul era si mai grandios: liniile de tren se transformasera in canale pentru gondole. O Venetie a estului mai adevarata decat romanticul oras al Italiei. Fenomenul nu a fost un cadou oferit bucurestenilor cu vreo ocazie speciala, ci rezultatul a unei ploi de vara de doua trei ceasuri.

Nu s-a rupt cerul - cum ar fi spus batranii - si nici nu s-a inregistrat vreun record in materie de litri de apa pe metru patrat. Pur si simplu a fost o ploaie ceva mai zdravana, care a durat mai mult de 15 minute.

Bucurestiul e insa un oras special. Si daca ar fi picurat, traficul s-ar fi oprit, intersectiile s-ar fi blocat si timpul petrecut in masini s-ar fi dilatat de cateva ori. Nu e usor sa gasesti vinovatii pentru o asemenea constanta a vietii de zi cu zi in Capitala. Pana la urma, nici la nivel national nu stam mai bine.

Lipsa de viziune in constructii, a infrastructurii si a masurilor de prevenire, care toate ar fi trebuit sa fie luate pe durata a zeci si zeci de ani, au condus la adevarate tragedii. Numai inundatiile din 2005 - 2006 au lasat in urma, la nivel national, peste 100 de morti si pabuge de miliarde de euro. In Bucuresti, inca nu s-au inregistrat victime, dar grija cu care parintii isi duceau copiii in brate sau carucioarele cu bebelusi in spate nu e tocmai un semn de bun augur.

S-a discutat din plin in ultimii ani despre motivele si cauzele care au provocat acele tragedii. Au fost identificate corect si solutiile. In primul rand o strategie de durata, pe termen lung care sa includa in primul rand constructia sau refacerea infrastructurii. Apoi, avizele de constructii, planurile urbanistice si rete