Dacă s-ar uita prin sondajele de opinie ale acestor zile, Sf. Dimitrie cel Nou, ocrotitorul spiritual al Capitalei, ar face atac de panică şi s-ar gândi serios dacă nu e cazul cumva să-şi comande un tir de bannere, vreo câteva mii de afişe, să-şi facă repede un facelift în photoshop şi să se înarmeze cu un set complet de pliciuri cu care să intre în campanie şi să înceapă să promită, nu de alta, dar pare-se că are concurenţă serioasă.
Cum altfel ai putea interpreta cifrele din CURS-ul de săptămâna trecută, potrivit cărora bucureştenii se pregătesc să-i îmbălsămeze şi să-i ridice pe înaltele culmi ale civilizaţiei şi procentelor pe aceeaşi sfinţi care le-au păstorit gropile şi canalizarea (uneori cele două au însemnat acelaşi lucru) în ultimii patru, opt sau 12 ani.
Dacă nu mă credeţi îi luăm pe rând şi ne crucim împreună.
Sf.Sorin (Oprescu) – 65% intenţie de vot, „pentru că a dovedit că e un bun primar”, Sf. Andrei (Chiliman), două mandate deja ca edil – de a cărui activitate sunt mulţumiţi 95% (nouăzeci şi cinci, în caz că credeţi că am tastat greşit) din locuitorii sectorului 1, Sf. Neculai (Onţanu) – 73% grad de mulţumire (de opt ani în funcţie), Sf. Liviu (Negoiţă) – 63% mulţumire ( în prag de al treilea mandat, mai modest ca procente, dar în ton cu linia partidului), Sf. Cristian (Popescu-Piedone) – 90%, grad de mulţumire, Sf. Marian, sau Marean (Vanghelie), pe cale să aibă două mandate mai mult decât clasele acceleratului – 68% mulţumiţi şi foarte mulţumiţi (, Sf. Cristian (Poteraş) – ei, aici stăm ceva mai prost – 40% grad de mulţumire, dar intenţie de vot egală cu a contracandidatului, posibilul viitor Sf. Rareş (Mănescu) – 38%.
La asemenea performanţe, nici nu-i de mirare că în Bucureşti nu prea a mai rămas nimic de făcut: niscaiva câini maidanezi (20%), oleacă de curăţenie (15%), oareşce infracţionalitate (11%) şi puţin asfalt pe
