Spectacolul “Zâne şi anotimpuri italiene” de sâmbătă, 25 mai, programat în Piaţa Teatrului şi înclus în cadrul Festivalului ConectACT a avut un concurent de nedejde la Teatrul Ariel, locaţia unde s-a jucat spectacolul “Coloana nesfârşită”, de Mircea Eliade avându-l în prin plan pe actorul Tazio Torrini, care a dat viaţă pe scenă căutărilor şi întrebările artistului aflat înr-un permanent dialog cu opera sa.

Brăncuşi, personajul central

“Coloana nesfârşită”, producţie a companiei de teatru Telluris Associatii îl are în prin plan pe sculptorul Constantin Brâncuşi, , transpus pe scenă cu ajutorul operei lui Mircea Eliade. În Coloana nesfârşită textul şi cuvântul devin suprafeţe ce pot fi călcate şi locuite fizic, şi caligrafiate cu ajutorul mişcării. Operele Marelui Brâncuşi sunt descărcate şi reduse la esenţa lor de forme fluctuante şi impalpabile care apar doar la răstimpuri , dislocate pe planul oniricului, locul întlnirii dintre actor şi spectator. Aflat în căutarea originalului, personajul principal transpus pe scenă de actorul Tazio Torrini, trece prin întreaga creaţire a lui Brâncuşi. Pare a ajunge la un punct fără întoarcere când Brăncuşi se mulţumeşte să repete aceleaşi forme , recopiindu-şi deja faimoasele capodopere. La rândul său ,autorul, Mircea Eliade , caută un răspuns la întrebarea privind motivele acestei opţiuni. Înţelesurile se manifestă în raportul între sacru şi teatru, între operă şi artizanul ei, între cuvintele scrise şi mişcările trupului, ascunse în extazul sacrilegiului. Suprapunerile de imagini scurse pe suprafaţa vizuală a spaţiul scenic au completat vizual universalitatea lui Brâncuşi, căutările acestuia către infinit, căutări într-o permanentă luptă cu partea fizică a actorului precum un nevăzut ce-ar vrea să apară şi să întrupeze, în ciuda fricţiunilor şi rezistenţelor opuse de realitatea actuală.

O întâlnire cu