Discutiile despre fondurile europene si, in special, despre POSDRU sunt adesea la un nivel redus de analiza, si, de obicei, tributare unor generalizari simplificatoare.
Aceasta este insa o schema de gandire paguboasa, taxata de gandirea populara cu expresia "a aruncat copilul cu apa din copaie". Motivele abordarii simpliste pot fi mai multe.
Criza artificiala
In primul rand, unii se folosesc de probleme pentru a crea o criza, deseori artificiala, pe baza carora sa poata interveni discretionar si a rezolva anumite interese de grup. Spre exemplu se vorbea in presa de o solicitare din partea Romaniei ca fondurile de pe POSDRU sa treaca pe alte programe, mai vizibile de electorat, gen dezvoltare regionala etc.
Sustinerea acestei cereri se putea face usor, scotand in fata problemele si ascunzand ceea ce se face bun. Comisia Europeana nu a intrat insa in acest joc si a refuzat realocarea banilor. Nici nu ar fi fost firesc sa isi asume ea anularea tuturor contractelor de finantare de pe acest program. Eventuala noastra incapacitate de a gestiona acesti bani nu trebuie aruncata spre solutionare in curtea UE, cum se incearca inca.
Sunt comentatori si politicieni care accentueaza criza din interesul de a intra in schemele de absorbtie. Unele firme de consultanta de la noi vor doar externalizare de servicii catre ele, pe sume mari, nu si munca, de exemplu aceea de a atrage finantare din partea bancilor, cum au facut cele din Polonia.
Vizati sunt in special beneficiarii de la stat, unde o limitare a cheltuielilor cu resursele umane i-ar fi obligat sa apeleze la consultanti pentru a utiliza sumele alocate. Cine lucreaza in sistem stie exemplele concrete, au fost si mentiuni in presa despre astfel de tentative, unele chiar reusite.
Alti autori se folosesc de prilej pentru a da curs propriilor nemult
