Romania este un stat plasat la periferia Uniunii Europene. Chiar daca, strict geografic, se afla in centrul continentului. Statele de la periferie sunt mai slabe. In epicentrul Uniunii Europene se afla doua state in tandem. Germania si Franta. In mod natural, acestea isi exporta criza. Finalmente, platesc cei mai slabi. Dar iata ca Francois Hollande, noul presedinte al Frantei, schimba jocurile. Intr-un mod care ne poate avantaja. Daca si numai daca Victor Ponta va sti sa exploateze o oportunitate. Strict tehnic, oportunitatea are o denumire. Eurobondurile.
In mai multe analize pe care le-am facut incepand din momentul declansarii crizei globale, in general, dar mai ales dupa dezlantuirea crizei europene, am insistat asupra responsabilitatii Germaniei. De ce? Pentru ca Germania este cel mai puternic stat al Uniunii Europene. Pentru ca este principalul initiator al acestui proiect. Pentru ca despre Statele Unite ale Europei s-a vorbit si inaintea celui de-al Treilea Reich si in timpul celui de-al Treilea Reich, multi dintre corifeii Germaniei naziste ori nenaziste construind si sustinand acest concept. Si asta pentru ca Germania industrializata avea nevoie de o piata de desfacere. In paralel, statul german a utilizat fel de fel de mijloace nu numai pentru a scapa de supraproductie, ci si pentru a-si exporta, de cate ori era necesar, inflatia. De a face in asa fel incat costurile inflatiei si ale crizelor sa fie platite de altii. De tarile mai slabe. Chiar si moneda euro a fost inventata si in acest scop. Si, din acest motiv, Germania, in buna masura acompaniata de Franta, insista pentru salvarea euro.
Ei bine, celelalte state ale Uniunii Europene, carora, in ultima vreme, le-a devenit si Franta avocat, au sustinut, din ce in ce mai insistent, ca echitabil din partea Germaniei este sa-si asume o parte corespunzatoare din costurile crizei. Cum? Acceptand
