Odata cu venirea Guvernului Ponta, leul s-a devalorizat brusc. Domnul Adrian Vasilescu, pe care il ascultam cu multa incredere la televizor, ne asigura ca a intervenit efectul psihologic, foarte normal atunci cand decoleaza un guvern si aterizeaza altul.
Presiunea externa este o scuza
Peste cateva zile, am vazut ca domnul Vasilescu avea dreptate, efectul psihologic s-a evaporat, s-a intors la locul lui, dar, peste alte cateva zile, a reaparut efectul psihologic, mai vartos ca prima data. S-ar parea ca leului sa nu-i priasca Guvernul, sau, dimpotriva, Guvernului sa nu-i priasca leul.
Tot expertul bancii nationale a dezlegat nodul gordian din mintea noastra, explicand ca fenomenul psihologic era una, iar presiunea externa e alta. Ea ne paste de dupa colt. Asa ceva n-are lagatura cu Guvernul nostru imaculat, are mai mult cu Grecia, cu Spania, cu presedintele Frantei, cu cancelarul german, cu G8, cu G20 si nu m-as mira sa fie legat chiar si de paralela 45.
Asta face sa urce euro in raport cu leul, sa scada in raport cu dolarul, iar noi sa stam, privind neputinciosi la banca nationala, ca inteleptul la poarta noua.
In schimb, cine merge la piata observa imediat ca efectul psihologic asupra rosiilor si cartofilor noi nu se compara cu presiunea externa asupra capsunilor si cireselor.
Intelepciunea de a nu spune ce stii
Una peste alta, inflatia e sub control, preturile oficiale au variatii mici, Guvernul are in program sa scada somajul, sa creasca salariul si sa nu mai ramana nimic asa cum era pe vremea domnului Boc, decat cel mult paralela 45, care nu se poate schimba numai cu hotararea de guvern.
In mod normal, reporterii, care-l pandesc non stop pe domnul Vasilescu pe treptele bancii, il intreaba ce ne asteapta de aici incolo. Uns cu toate alifiile, purtatorul de cuvant al tezaur
