Deşi în „articolul 37” din Constituţie este prevăzut dreptul cetăţeanului de a fi ales într-o funcţie sau demnitate publică, acest drept fundamental este călcat în picioare de către Parlamentul României. Acesta emite legi discriminatorii prin care îngrădeşte manifestarea acestui drept prin bariere de ordin financiar, care exced prevederile constuituţionale. Un cetăţean obişnuit din România nu poate accede la putere dacă nu are bani. Doar un „tarabostes” al democraţiei de tip cameleonic beneficiază de privilegiul de a fi ales..

Legea nr. 35/2008, legea votului uninominal, reglementează modul în care se poate candida pentru demnitatea de parlamentar al României. Atunci când ea a fost adoptată, comisiile juridice din cele două Camere ale Parlamentului au introdus în textul legii un articol aparent legal şi nediscriminatoriu, care de fapt, reprezintă o încălcare grosolană a Constituţiei, pe care senatorii şi deputaţii nu pot pretinde că nu o cunosc.

Iată conţinutul acestui articol, art. 29, alin.(5) : „La depunerea candidaturilor, fiecare partid politic, alianţă politica, alianţă electorală, organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, candidat independent, trebuie să facă dovada constituirii unui depozit, în contul Autorităţii Electorale Permanente, cu valoare de 5 salarii minime brute pe ţară pentru fiecare candidat”. Cu alte cuvinte, dacă un cetăţean simplu vrea să candideze ca independent pentru Camera Deputaţilor sau Senat, el este obligat printr-o lege neconstituţională, să consituie un depozit în valoare de 3500 lei, înainte de a-şi depune candidatura pentru un loc în Camera Deputaţilor sau în Senat. Dacă revenim la articolul 37 din Constituţie, acesta prevede în alin. (1): „ au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în art. 16, alineatul (3)”. În cuprinsul art. 16 din Constituţie, regă