O zicatoare de cand lumea ne arata starea politicii actuale, una aidoma (ne)civilizatiei in care traim. Daca politicienii ni se dau pe ecran mari diriguitori, atoatepriceputi, modele de comportament, ei bine, nivelul ipocriziei, atat a lor cat si a chibitilor din mass-media, coincide cu indiferenta alegatorului majoritar, iar cele cateva exceptii de o parte ori de alta confirma regula.
Pana la caderea coalitiei de guvernamant portocaliu-verzuie, corul de bocitoare pe altarul democratiei si de profeti ai dezastrului national erau in tabara aplaudacilor: tot ce emana de la PDL, de la primul lor ministru si de la presedintele Basescu era nu doar genial, ci sine qua non: fara ei si fara votul uninominal majoritar intr-un singur tur nimeni nu putea sa reformeze statul, sa vestezeasca sistemul ticalosit, sa puna bazele unei noi clase politice. Numai ei erau samanta roditoare.
La loc comanda!
Ce s-a intamplat, ca in doar cateva zile pozitia li s-a schimbat paradoxal? Sa-si fi abandonat brusc optiunile? Sa fi esuat Anglia, SUA, Franta in dictaturi din pricina votului majoritar pus in opera de atatia amar de ani? Sa fi navalit multimile revoltate sa le rastoarne leadership-ul? Nicidecum. Un singur lucru s-a intamplat, si nu la ei, ci la noi: s-a alcatuit o alta majoritate si, in consecinta, a cazut prin motiune Guvernul Mihai Razvan Ungureanu.
Ca drept dovada ca in abordarile lor adevarul nu a avut si nu are absolut nicio importanta, ca fundamentarea stiintifica de care fac atata caz nici nu poate fi luata in discutie, sa judecam cu mintea limpede, neimbatata de duh politicianist, urmatoarea situatie:
- cat timp erau la Putere si beneficiau de 30-35% in sondaje, iar PNL statea cu vreo 10-15 procente mai jos, nici nu se sfiau sa recunoasca plini de satisfactie ca majoritarul pur va lasa sa traiasca o singura forta libe
