Victor Ponta: "prostie (...) minciună (...) hoţi (...) necaz (...) blestem (...) isterii (...) chioară". Crin Antonescu: "caca de muscă (...) puşlamale (...) îmbuibaţi (...) mârlănesc". Şi altele. Sunt vorbe care au erupt în ultima săptămână din discursurile a doi lideri aflaţi în vârful treburilor.

Treburi ale căror rezolvări încearcă să le promoveze, potenţeze, implementeze, înfingă (ca să fiu în trendul lui Crin Antonescu, un mare iubitor de înşiruiri) printr-o omniprezenţă, care uneori scapă în revărsări verbale febrile. Uneori aceste logorei se întâlnesc în obsesii comune: Victor Ponta (rece) şi Crin Antonescu (exaltat) sunt obsedaţi de "hoţi" şi "minciună".

Este un fel e "revoluţie" a vorbelor mari, tari şi stârnitoare, care se asortează cu "măturatul" energic şi în răspăr, o acţiune de căpătâi a tinerei guvernări USL, căreia i se consacră o groază de timp şi pasiune. Pasiunea de a arunca nediscriminatoiru pe fereastră vechiturile, bulendrele (cum poate ar zice literar preşedintele PNL) foştilor stăpâni PDL. Tânăra guvernare USL spune că o face animată de elan reparatoriu, pentru îndreptarea răului lăsat zestre de Boc şi Ungureanu. Dar uneori aduce doar a justiţie poetică, înfăptuită cu obida şi foamea rezultate dintr-o prea mare absenţă de la putere.

Tânăra guvernare şi agitaţii săi lideri împlinesc mintenaş o lună de viaţă. Ca să dibuieşti ce au făcut, trebuie să străbaţi bariera sonică a vorbelor mari, tari şi stârnitoare. O lege a votului uninominal, trecută printr-un Parlament deja abandonat, pe ruinele căruia va răsări Parlamentul deputatului X şi al senatorului Y "powered by PNL, PSD, PDL, UDMR....", în fapt aceeaşi Mărie, cu o duzină de pălării. O foială continuă în hăinuţele cam strâmte ale coabitării cu preşedintele Palatului Cotroceni.

De fapt tânăra guvernare a venit să stea şi să îmbătrânească. Aşa că va trece cu vitez