Fara sa ne dam seama si fara sa conteze macar, s-a scurs jumatate din campania electorala pentru alegerile locale.
Si poate singurul lucru desprins cu certitudine este ca foarte multi dintre alegatori habar nu au ce pot sa pretinda de la alesii lor. Cele mai multe dintre sondajele de opinie realizate in aceasta perioada ne arata ca principalele asteptari pe care le au romanii de la primari tin de disparitia cainilor vagabonzi de pe strazi si de crearea de locuri de munca.
E un amar paradox in aceste doua solicitari, care ne arata, pe de-o parte, cat de subtire este cultura politica in Romania, cat de putin inteleg cetatenii din rolul diferitelor autoritati de care depinde viata lor, dar si ca aceasta proasta intelegere are si cauze obiective, inclusiv legale.
Primarul are foarte putine posibilitati de a crea locuri de munca. Sigur ca ar avea, sa zicem, unele parghii mai degraba fiscale, oferind, de exemplu, unele facilitati la plata taxelor locale unor firme cu conditia sa angajeze preponderent cetateni din localitatea sau sectorul condus de primarul cu pricina, dar ele sunt minore. Crearea locurilor de munca tine de autoritatea centrala, de politica guvernamentala si daca pe acest criteriu alegem un primar luam o teapa imensa.
Haosul din capul multor romani care asteapta de la parlamentari locuri de joaca si curatenie pe strazi si de la primar locuri de munca este o cauza si o consecinta a calitatii foarte proaste a clasei politice. Oamenii nu stiu ce face fiecare autoritate, pentru ca nu au fost invatati, nu au fost educati. Asteptarilor lor sunt o varza, pentru ca si programele electorale sunt varza, pentru ca majoritatea candidatilor promit de toate pentru toti, spun ce vrea poporul sa auda, indiferent daca sunt promisiuni fezabile, indiferent daca promisiunile tin sau nu de prerogativele lor.
La fel de
