Radu Voina va mai sta pe banca României pînă pe 2 iunie şi spune că aceasta este valoarea handbalului românesc la ora actuală
A preluat "naţionala" României în septembrie 2008. A fost pe bancă la patru turnee finale, iar cea mai de sus performanţă alături de fete este cucerirea bronzului European în 2010. Ieri s-a încheiat turneul de calificare pentru Jocurile Olimpice, de unde fetele lui Radu Voina se întorc fără biletele pentru Londra. România a învins Japonia cu 28-26, dar meciurile importante fuseseră pierdute vineri şi sîmbătă, cu Franţa şi Muntenegru.
- Domnule Voina, au fost trei zile nu foarte plăcute pentru "naţionala" de handbal a României.
- Chiar dacă mă doare, trebuie să recunosc că aceasta este valoarea României la ora actuală. Dorinţa e mai mare ca putinţa. La nivel declarativ vrem mult, dar în teren nu putem. Calificarea la Jocurile Olimpice de la Londra ar fi fost o excepţie. Franţa la ultimele Campionate Mondiale a terminat pe locul doi, Muntenegru are multe jucătoare bune. Toată lumea zice că e alături de "naţională", dar, de fapt, "naţionala" e singură. Am avut parte de mai multe piedici decît de ajutor. Dar mă opresc aici.
- Care ar fi concluziile acestor zile?
- Pe mine personal m-a dezamăgit meciul cu Muntenegru, unde aşteptam mai mult de la fete. Mai mult sacrificiu, dacă obţineau calificarea o făceau pentru ele, nu pentru mine.
- A fost acesta ultimul meci la "naţională" pentru dumneavoastră?
- Am spus că plec şi aşa voi face. Mai sînt două meciuri de calificare la Europenele din acest an, cu Portugalia şi Grecia, şi apoi voi pleca.
- Plecaţi cu un gust amar de la "naţională"?
- Nu plec cu un gust amar. Am făcut lucruri plăcute la naţională. Îmi pare rău de aceste fete.
- Aţi spus că ele n-au avut atitudine. Dumneavoastră vă reproşaţi ceva după ace
