Experienta utimului deceniu arata ca, pentru unele tari, cresterea economica este singurul mod de a iesi din dificultatile financiare si sociale la care au ajuns, in timp ce, pentru altele, cresterea spectaculoasa este pericolul care ar putea sufoca rapid propria economie, asfixiind si alte victime.
Sunt in joc, evident, tarile dezvoltate, cu tendinte de stagnare, si cele emergente, care dispun de resurse imense materiale si umane, tocmai bune ca sa fie absorbite de cele dintai, care stagneaza.
Intre unele si altele, se plaseaza micile economii, in general specializate, foarte vulnerabile in fata crizelor si a volatibilitatii pietelor.
Cresterea economica rezonabila a unora sau sufocarea economica a celorlalte ar putea fi lovituri fatale pentru aceste mici economii, daca nu s-ar atasa economic de un sistem sau altul, daca nu si-ar cauta un echilibru al protectiei sociale si daca specializarea nu le-ar crea avantaje, uneori neasteptate.
Un exemplu de economie ajutata de beneficiul specializarilor este Finlanda, unde investitori strategici de proportii din domeniul tehnicii virtuale compenseaza din plin resursele limitate ale unei economii mici.
Si Grecia este un exemplu, dar in sens invers. Speficializari exista si aici, dar statul nu reuseste sa colecteze in suficienta masura drepturile ce ar trebui sa-i revina din asemenea chilipiruri, ca turismul, flota si pescuitul.
O buna gestiune a resurselor de care dispune chiar si o tara mica ii poate asigura un echilibru destul de independent. O gestiune gresita poate tulbura economia chiar si intr-una mare, cu consecinte sociale neprevazute.
Nimeni n-are strategii de vanzare
In ultimul timp, unele tari dezvoltate au descoperit un gen de crestere economica bazata pe marirea excesiva a consumului, pe reindatorari, pe supraevaluarea
