Mă-ntreb cum vor fi sunat laudele pe care Ion Iliescu şi Adrian Năstase i le-au adresat, zilele trecute, „cârlanului" lor de odinioară, transformat între timp în elev model? Gravele acuze aduse de Inspectoratul de Stat pentru Construcţii lui Năstase în dosarul „Trofeul Calităţii" s-au volatilizat miraculos peste noapte, şeful ISC retrăgând instituţia ca parte civilă din dosarul de corupţie al inculpatului la doar câteva zile după ce ISC a fost trecut sub comanda directă a noului premier pesedist.

Demiterea şefului ISC ordonată ulterior de Ponta reprezintă doar o manevră simplistă de disimulare - prea ineptă pentru a fraieri orice om cu un minim discernământ. Iar explicaţia halucinantă oferită de Constantin Balaban-Grăjdan după decizia de retragere a ISC ca parte civilă din dosar poate constitui un bun indiciu pentru presiunile la care a fost supus. În România postdecembristă, puterea de stat a fost rareori folosită cu atâta incisivitate ca în prezent, sub preacinstita guvernare Ponta. În cele din urmă, Adrian Năstase va scăpa, cu mare probabilitate, de pedeapsa cu închisoarea, urmând să fericească scena politică dâmboviţeană - şi, cine ştie, poate şi cea europeană - curând cu prezenţa sa de politician fanat.

Premierul discipol s-a avântat benevol şi într-un timp-record într-o serie de misiuni atât critice, cât şi criticabile - cam prea multe, în opinia destulora. Şirul neîntrerupt de provocări la adresa lui Traian Băsescu îl pun pe Ponta într-o lumină nefavorabilă, puerilă şi, în plus, nu au dus defel la rezultatul scontat. Încercările frenetice ale unui premier cu un mandat până la urmă tranzitoriu de restauraţie a erei Văcăroiu pentru a-i demonstra preşedintelui, românilor şi Europei că reformele din justiţie sunt totuşi reversibile au dus în mod cert la ample rapoarte ale diplomaţilor occidentali acreditaţi la Bucureşti către cancelariile lor.