Dacă nu e în tricou, ca să i se vadă braţele, n-ai da mult pe el. Dar tânărul firav şi timid are o forţă mai mare decât trei colegi la un loc.
Pus la masa de skandenberg, muşchii pe care i-a clădit prin antrenamente se reliefează ca-n filmele cu Chuck Norris. Şi nu trec 10 secunde până ce-şi dovedeşte adversarul. La 16 ani, Gicu a devenit vicecampion naţional doar prin propriile puteri. La propriu, căci s-a antrenat, autodidact, de unul singur...
Ready, go!
Considerat de mulţi o simplă joacă de-a bărbaţilor care vor să demonstreze cât de forţoşi sunt, skandenberg-ul este de fapt un sport popular în multe ţări, chiar şi în România. În Oradea mai puţin, căci aici nu există un club specializat în antrenarea celor dornici să deprindă tehnicile anume desăvârşite. Un adolescent orădean a reuşit totuşi să facă performanţă, chiar şi fără antrenor ori sponsor.
Totul a început după ce Gheorghe Lucuţa, elev în clasa a X-a la Colegiul Economic Partenie Cosma, a văzut că-şi poate "pune" colegii de clasă cu o uşurinţă care şi pe el îl mira. A vrut să devină şi mai bun, aşa că a căutat site-uri specializate de unde să înveţe ce înseamnă acest sport şi care-i sunt tehnicile şi regulile. Tot de pe net a aflat şi despre primele competiţii regionale, la care, neexperimentat fiind, a participat fără a câştiga nimic. "Nu eram rapid, nu aveam o explozie la început. Când arbitrul zice "Ready, go!", te-ai dus cu braţul...", povesteşte Gicu.
Înfrângerile nu l-au demoralizat, ba chiar şi-a convins părinţii să-i cumpere o masă specială de skandenberg, la care exersa cu prietenii şi cu fratele mai mare. "Există mai multe tehnici. Eu folosesc mai mult "hook", cârligul, care înseamnă prinderea mâinii adversarului şi folosirea forţei. Există şi stilul "top roll", când îi răsuceşti mâna ca şi cum ai turna în pahar", zice adolescentul.
"Îl i-au pe ăsta"
Din
