Ne-am simţit lezaţi de înfrîngerea lui Bute, acum dorim revanşa. E forma noastră de răspuns la schizofrenia generală.
Imagini greu de privit din care ţîşnesc întrebări de-a valma. Ce fel de sport este acesta în care doi bărbaţi (mai nou şi femei) intră în spaţiul numit ring - “careul magic”, dragilor! - cu gîndul să se anhileze? Să se nimicească. Sîmbătă noapte, dezumanizarea a purtat chipul lui Bute, de-a lungul timpului alte creiere s-au transformat într-o pastă cenuşie sub pumnii celor mai puternici. Lecţia boxului este simplă. Cel mai puternic de azi şi de mîine este victima de poimîine, carnea care urmează a fi tocată de viitorul campion, cel care vine la rînd, cu muşchii umflaţi, cu organele intacte şi mintea încă limpede.
Călăul de acum se numeşte Carl Froch, dar ficatul şi splina lui ştiu deja ce urmează. Cruzimea boxului este gustată în continuare de public şi nu putem nici măcar să spunem de o anumită categorie de public. Persoane cu nivel intelectual respectabil, cetăţeni care au citit biblioteci şi au ascultat kilometri de Bach prizează “nobila artă”. Distinşi domni şi elegante doamne care privesc extatic Le Tour, ignorînd tematic banalitatea fotbalului, ei toţi, aceşti “ei” care nu au nici o legătură cu inşii degradaţi, primitivi şi marginali care ne închipuim noi că populează sălile de box, aceşti “ei” cultivaţi îşi iau porţia de sînge prin box, în direct cu ajutorul LED-urilor care transmit tot mai HD, tot mai clar.
E tot mai clar că avem o problemă, cel puţin noi, cei care nu vedem frumuseţea şi provocarea acestui măcel. Măcelul numit box, boxul numit sport. Nu, mulţumim!
Oroarea nu ar fi căpătat un contur definit dacă dragii noştri compatrioţi n-ar fi fost interesaţi acum de data revanşei. Tristeţea desfigurată a lui Lucian ne-a alimentat cîteva regrete, apoi ne-am revenit. E întreg, l-am văzut noi la conferinţa de presă! Şi
