Daca alegerile s-ar desfasura sub forma unei campanii promotionale în care participantii la vot ar avea sansa sa câstige vreun premiu, cu siguranta numarul celor prezenti la urne ar fi mult mai mare decât în mod normal. "Uita-te pe verso-ul buletinului de vot si s-ar putea sa câstigi un autoturism sau o vacanta în Austria!...
Razuieste buletinul de vot în coltul din dreapta jos si câstiga 25.000 de euro!... Trimite codul de pe buletinul de vot prin SMS si ai sansa sa câstigi 100.000 de lei!... Trimite fluturasul lipit pe spatele cartii de identitate si câstigi garantat: minute gratuite în alte retele si marele premiu: o casa în Ardeal!...". Premiile ar putea fi si mai neînsemnate, de la plata întretinerii pe 6 luni la scutirea de impozit de 2 ani. Oricare ar fi varianta, cu certitudine participarea la vot ar creste cu 50%.
Dar nu, votând nu câstigi niciun premiu, nu intri în nicio tragere la sorti, nu participi la nicio tombola. Nu ai nicio sansa la nimic palpabil, nici macar nu esti bagat în seama. Singurul tau câstig este ca ti-ai exercitat un drept pentru care acum 23 de ani ti-ai fi dat poate si viata. Ca ti-ai exprimat un punct de vedere fata de o persoana, un partid sau o stare de fapt. Chiar si prin anularea intentionata a votului. Îti câstigi dreptul de a-l critica pe cel pe care l-ai ales sa te reprezinte sau pe cel care, chiar daca nu l-ai votat, a câstigat.
Explicatia absenteismului de la urne, tot mai accentuata în ultimii ani, este una cât se poate de simpla: prea mult alesii si-au dezamagit alegatorii. De prea multe ori, pentru prea multa vreme si de-a dreptul crunt. Dar situatia le convine de minune multora dintre candidati si partide: cu cât numarul alegatorilor este mai mic, cu atât îsi pot face ei mai simplu jocurile de culise. Cu cât numarul celor scârbiti este mai mare, cu atât mai mult le ies lor calculele cu cei
