Simptomatic, când Bute se pierdea în pumnii adversarului Froch, Mungiu ridica mâinile a victorie în ringul reflectoarelor de la Cannes. Iată că nu sportul ne-a răzbunat de data asta, ci o realizare „intelectuală“, artistică, un film pe care românii nu se vor înghesui să-l vadă acum la cinematograf, ci doar peste un timp, la HBO.

Vom fi curioşi să vedem filmul premiat la Cannes, însă numai dacă nu este alt meci la televizor sau vreun concurs de talente. Acela ne place, că ne amuzăm copios pe seama unor semeni săraci cu duhul, scoşi din joben ca nişte iepuri speriaţi în bătaia farurilor.

Pentru cei care se întreabă: „Ok, dar după generaţia de aur a tinerilor regizori români, cine vine după urmă?“, răspunsul este simplu. Noi l-am găsit la Constanţa, unde se organizează de 5 ani un festival de film al liceenilor, FILMMIC, organizat de Liceul Traian. Iniţiativa a pornit de la împătimiţi cinefili şi dascăli care şi-au dorit să capaciteze adolescenţi din toată ţara.

Liceenii au fost invitaţi să realizeze mici filmuleţe care să fie prilej de comunicare atât cu propria persoană, cât şi cu cei din jur. Scurtmetrajele redau trăirile autorilor pe de o parte, iar pe de altă parte arată perspectiva lor asupra lumii. În acest concurs de la Constanţa, filmul a devenit un limbaj prin care sentimentele se pot exprima mai uşor.

Urmărim de 5 ani acest festival FILMMIC, iar unele filme realizate de liceeni, gândite de ei şi interpretate tot de ei, au darul de a te emoţiona profund. Am trăit starea aceasta la filme de introspecţie, în care adolescenţii îşi pun întrebări existenţiale şi tot singuri încearcă să-şi dea răspuns. Am trăit aceeaşi stare şi la filme comerciale excepţionale, făcute pentru pura plăcere a spectatorului. Rămâi uimit când vezi ce iese din mâinile unor copii care acum 10 ani abia învăţau să citească.

Ca să vă convingeţi, intraţi pe site-u