Spitalul comunal, de Hristo Boicev; traducerea: Cătălina Puiu; cu: Răzvan Vasilescu, Valentin Uritescu, Marius Manole, Marius Stănescu, Adela Mărculescu, Paul Chiribuţă, Andrei Hutuleac, Raluca Aprodu, Andreea Vasile, Florentina Ţilea, Maria Junghietu, Alexandru China, Alex Ştefănescu, George Rotaru, Cosmin Teodor Pană; scenografia: Nina Brumuşilă; light design şi ilustraţie muzicală: Felix Alexa;
un colind horror de Ada Milea; regia artistică: Felix Alexa; Teatrul Metropolis, stagiunea 2011-2102.
Pentru ca totul să fie perfect, Salonul nr. 6 are pereţi dubli. Dincolo de panoul înalt de sticlă murdară, privirea se izbeşte de un zid de cărămidă netencuită, iar mai departe pare să nu mai fie Nimic, exceptând raidurile strategice ale Alianţei, când, conform protocolului, se stinge lumina. Nu chiar nimicul, cât ceva pe care pacienţii Spitalului comunal din Salonul pseudo-cehovian au, în viziunea regizorului Felix Alexa, la Teatrul Metropolis, toată libertatea să şi-l imagineze, dacă tot nu le rămâne altceva de făcut. Iar în Balcani, unde totul este posibil, dramele şi ironia, distorsiunile realităţii şi caracterul frust al ambianţei rezistente la orice nu-i este pe potrivă formează un amalgam specific farsei tragicomice. Dar una în care umorul, sarcasmul, poezia şi rafinatul joc al subtextului se intersectează subtil în sensibilitatea omului contemporan, ce nu se livrează comunelor certitudini.
Cam aşa stau lucrurile cu fiecare ocupant al patului destinat, pe care-l schimbă într-o frenezie, ca nişte copii, profitând de absenţa supraveghetorului - totuşi nu absent, impregnând spaţiul cu spiritul vigilenţei de frate mai mare. Şi Fero (Andrei Huţuleac), băiatul „idealist“ de la ţară, suferind de hipermnezie, după cum sună diagnosticul medical, şi bătrânul şmecher convins că dacă „nu se fură“, măcar „se compenseaz
