Fotbalul naşte pasiune, iar din prea multă iubire se poate ajunge la o tragedie. Ce poate fi mai dureros decât să te duci la un spectacol şi să te întorci acasă în sicriu. Nu voi înţelege niciodată de ce atâta ură între nişte oameni care au în comun un eveniment sportiv şi nu sunt angrenaţi într-un război între două naţiuni.
A fost odată, 29 mai 1985, stadionul Heysel din Bruxelles, o zi ce nu poate fi uitată niciodată de nimeni, indiferent că eşti suporter al lui Juventus, Liverpool sau simplu iubitor al fotbalului. Ce trebuia să fie cel mai important meci european al anului, finala Cupei Campionilor Europeni, s-a transformat într-o dramă, un carnagiu, un câmp de luptă între suporterii englezi şi italieni ai celor două echipe ce trebuiau să joace cu trofeul pe masă. Vinovaţi pentru nenorocire au fost fanii englezi care i-au atacat pe cei italieni, rupând un gard şi provocând căderea unui perete al arenei.
Urmările se cunosc, au murit 39 de oameni, 32 de italieni şi 7 belgieni şi în jur de şase sute de persoane au fost rănite. Finala s-a jucat, cu toate că nu trebuia... juventinii au câştigat cu 1-0, unicul gol a fost marcat de actualul şef al UEFA, Michel Platini, iar acesta a fost criticat dur după reuşită, întrucât s-a bucurat exagerat de mult lângă cadavrele care nu fuseseră ridicate.
După finală, UEFA a dat un verdict dur, excluzând pentru 5 ani participarea echipelor englezeşti din toate competiţiile europene, iar Liverpool a primit încă 3 ani suplimentari, redusă în final la 7 ani de interdicţie. Poliţia britanică a investigat cazul şi 27 de persoane au fost arestate şi condamnate pentru omor prin imprudenţă.
Azi, comemorăm 27 de ani de la tragedie, ne plecăm capetele în memoria acelor suporteri care au murit nevinovaţi şi ne rugăm ca astfel de tragedii să nu mai aibă loc niciodată.
Articol preluat de pe http://boome
