Una dintre cele mai frumoase voci ale cântecului popular românesc. O artistă care şi-a păstrat cântecul la fel de proaspăt şi de curat aşa cum l-a învăţat şi l-a adus la Bucureşti din satul Comani, din locul în care Ţara Oltului se îmbrăţişează cu ţinuturile Teleormanului şi Argeşului. Radioul a lansat-o pe Ileana Constantinescu în urmă cu 60 de ani iar publicul a îndrăgit-o pe dată, încă de la debut. Cântecele sale, cu o rezonanţă aparte, sunt puse în valoare de vocea cu sonorităţi de caval a celei care le interpretează cu acelaşi patos şi astăzi. Ileana Constantinescu, doamna cântecelor munteneşti, a cărei voce îl făcea pe scriitorul Mihail Sadoveanu să lăcrimeze, împlineşte mâine 83 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!”

Interpretează cu aceeaşi dăruire, cu orchestră sau a cappella, de câte ori este invitată la diferite spectacole şi evenimente, stârnind ropote de aplauze. Miopia fortissima- de care suferă din tinereţe – a împiedicat-o să-şi vadă publicul. I-a simţit însă căldura şi i-a auzit aplauzele necontenite. Îşi reproşează însă că n-a avut mai mult curaj... "Dacă ar fi să mă mai nasc o dată şi să practic această meserie, cred că ar fi bine să am mai multă îndrăzneală, ceea ce eu n-am avut. Am fost născută dintr-o familie de oameni modeşti iar această modestie nu m-a părăsit niciodată. Într-o discuţie, Maria Tănase, care mi-a fost profesoară la Liceul de muzică, mi-a zis: «Ileana, tu ar trebui să fii în frunte! De ce nu eşti mai îndrăzneaţă?» Probabil că ochii mei, bolnavi, m-au determinat să mă închid. Nevăzând publicul... De fapt, nici acum n-am curaj să vă spun ce-mi doresc eu... Nu pot să mă plâng că sunt o muritoare de foame! Am o pensie de urmaş, de 630 de lei, de la artişti primesc 30 de lei şi supravieţuiesc datorită pensiei de handicap, pentru că sufăr de această miopie şi trebuie să-mi cumpăr multe medicamente. Mai pri