Deşi s-a operat conform planului, adică Ponta a preluat din prima zi Inspectoratul de Stat în Construcţii şi, în a patra, şeful desemnat anume, Grăjdan, a retras instituţia din Trofeul Calităţii, bolmojind după capul lui ceva cu Al.I. Cuza (nefericitul, e cercetat acum pentru favorizarea infractorului), şi deşi doar vreo 14 zile AMR până la prescriere, Adrian Năstase e scuturat de un fior rece, ca şi cum s-ar vedea deja în spatele gratiilor. Scrie pe blog „Destul!“, „o scrisoare ce nu va ajunge niciodată la destinatar“, „un veritabil J’accuse! Românesc“, aşa cum remarca exaltat pe forum unul dintre mulţii admiratori ai inculpatului.
Şi vă asigur că sunt doar admiratori. Destinatarul este unul colectiv, cum ar veni, portocaliii, dar o persoană subtilă ca Adrian Năstase îl vizează, desigur, pe Traian Băsescu. Monica Macovei este şi ea de identificat în suspinul fostului premier. Cei doi, Traian Băsescu şi Monica Macovei, se fac vinovaţi în ochii inculpatului Năstase de toate necazurile judiciare prin care trece de ani de zile cu familie cu tot. Şi dacă lui îi e rău, la fel ţării. La fel poporului.
Cu câteva zile înainte de condamnare sau prescriere, Adrian Năstase suferă de sindromul „văz enorm şi simţ monstruos“. „Aţi mers atât de departe încât să minţiţi, sistematic, prietenii României din afara graniţelor ei. Aţi indus în eroare ambasadorii străini de la Bucureşti, aţi minţit prietenii noştri de la Bruxelles şi aţi înşelat fundaţiile internaţionale, reuşind, în acest fel, să vă bateţi joc de ţara noastră şi de poporul ei“ – strigă patetic Năstase, uitând că ambasadorii, „prietenii de la Bruxelles“ sunt făpturi reci şi analitice, care, pe cap cu dosarul grec, doldora de matrapazlâcurile politicienilor locali, rămân de gheaţă şi aşteaptă sentinţa. Ce-i viaţa! Câtă diferenţă între omnipotentul şi arogantul p
