Ce află despre candidați cetățeanul de la televiziune? Relativ puțin și nerelevant. Cum va alege? Ca de obicei, va dibui în ceață.
Greu de găsit emisiuni interesante în campania electorală pe televiziuni cu acoperire naţională și asemenea pe cele locale. Cine ar putea răsfoi cu telecomanda cele 750 de televiziuni existente, ar da în perioada 11 mai-7 iunie de aceeași vorbărie cu promisiuni o mie, împănate cu atacuri la adversar în lipsă. Rar se vede o preocupare pentru transmiterea mesajului intens și interesant, care pune la încercare și fantezia, dar și cunoștințele despre comunicarea modernă în alegeri, care oferă ceva de gândit, nu doar de plăcut. Joacă un rol prea mare notorietatea candidatului, carisma sa și un rol prea mic discursul rațional, argumentul. Iar cine se încumetă să vină cu cifre și cu demonstrații e pierdut în fața prestatorilor care scot panglici pe gură și promit pensii de cartier, rente pe viață și gratuitate de la tramvai și bus până la nava-amiral. Există tomuri de manuale de conduită și strategie de campanie, s-au scris și la noi (recent, completat pentru campanie în New Media, circulă un manual de Marius Ghilezan), dar nu par a fi utilizate. Paradoxal, deși campania se joacă pe notorietate și pe arsenalul de fumigene cunoscut, totuși, în formula televizată, candidații sunt departe de a fi atractivi, mai ales că se feresc de confruntare în direct cu contracandidații. În dezbateri, dacă ele sunt moderate bine (am văzut câteva exemple pe B1 TV și pe Realitatea TV), se mai dezumflă câte un balon, mai ies la iveală ceva interese obscure, bune să îl facă prudent pe alegător.
Cel mai simpatic „manual“ de pe Internet e vehiculat de Ovidiu Hațegan, care îi îndeamnă pe candidați, cu amară ironie: „Nu evitați să promiteți orice și oricui. Este important să nu clipiți în acel moment, să nu priviți în dreapta jos și să nu
