Creaţia artistică îmbunătăţeşte considerabil starea emoţională. Desenul este o activitate care atrage copilul. Prin desen el se exprimă liber de cele mai multe ori. Deschizându-şi inima poate trece dincolo de aparenţe şi de limitele impuse de el sau de alţii din jurul lui.

Prin desen un copil poate face progrese în comunicare şi în dobândirea încrederii în şine (este un sprijin şi pentru copilul cu probleme de exprimare sau de vorbire).

Desenul ascute capacitatea de observare, atenţia, concentrarea şi educa răbdarea. Aducerea frumosului în viaţa de zi cu zi stimulează creativitatea şi imaginaţia. Creşterea sociabilităţii este de asemenea o urmare firească a detaşării copilului de zbuciumul zilnic al unui program încărcat. Devenind mai sociabil creşte puterea de adaptare şi se reduce starea de anxietate.

În cele mai multe cazuri copilul iubeşte desenul de mic. Este fascinat de culoare, de urma lăsată pe hârtie, de faptul că el produce şi conduce acea urmă.

Ca părinţi avem de multe ori pornirea de a considera desenul o activitate mai puţin importantă în comparaţie cu învăţarea unei poezii, lecţiile de dans, temele acasă sau alte „completări” de program pe care le creăm copilului. De aceea este posibil ca desenul să iasă treptat din preocupările lui (cu excepţia celor cu adevărat pasionaţi), nemaiavând timp de „aşa ceva”.

Ideea este însă pe dos. Ar trebui să stimulăm această activitate. Asta nu înseamnă să-l trimiţi în cameră lui să deseneze, ci o activitate în care să te implici cât mai mult alături de el. Copilul îţi va explica uneori cu lux de amănunte ce a desenat, ce semnifică anumite elemente din desenul lui. Poţi să descoperi în această conversaţie involuntară a copilului preocupările lui, reţinerile, fricile, ataşamentul faţă de un părinte sau o anumită persoană, într-un mod mult mai profund decât provocând un dialog, pe o anumită t